Cine esti ? ….m-au intrebat oamenii.

Cind am deschis  ochii ,am vazut cerul lui mama si ograda lui tata.Am inteles atunci ca nu sunt singura ,ca totusi zimbetele mele si lacrimile mele sunt simtite.Apoi am gasit in acea ograda,flori multe,am inteles atunci ca am surori si frati.Si respiram , apoi intelegeam un singur lucru,ca traiesc,nu doar respir.Asa,am avut zile care s-au tiparit in calendarul vietii insa unele ,le-am pierdut.Treceau anotimpuri,prin parul meu,dar nu intelegeam aceasta trecere.Pina am inceput sa privesc in urma mea,de atunci inteleg ce am,ce am avut , ce am pierdut si ce trebuie sa pretuiesc.Sunt un firicel subtire de respiratie ce este insetat de apa pura ce se scurge din ochii oamenilor buni,un cuvint,o frunza uitata uneori.Si totusi ,simt cum ochii mei sunt umezi,lasati de nenumaratele lacrimi ce nu le pot descifra.

Cind am vrut sa imi exprim in cuvinte ,cine sunt.Am vazut ca tot ma afund in ele.Am vazut ca nu pot sa izbucnesc din plasma lor.Pina am inteles ca aici pot sa respir cu intregul suflet.

De ce esti trista ? Si ai putea spune,de ce suferi ? …..m-au intrebat oamenii…

As fi vrut sa las a sufletul meu sa vorbeasca.Dar l-am oprit caci prea taios ii e strigatul.L-am inecat in tacere,ca eu sa pot sa ma mint toate loviturile.Sunt trista,cind ma trezesc,cind adorm,cind merg pe strada,cind vad cum se cearta oamenii si cum le este greu sa ierte.Sunt trista caci m-au ranit si pe mine,m-au luat in miini apoi m-au aruncat jos , incit am simtit cum geme pamintul.Da,am uitat de aceste rani,insa nu m-am invatat sa le iert.Sufar pentru ca nici eu nu am invatat sa las ,sa iert , sa vorbesc mai frumos , sa ascult , sa nu mint.Sufar.

Nu ma declar omul cel care traieste in edenul lui Dumnezeu,cu toate ca atit de mult as fi vrut.

Nustiu exact ,cum ar trebui sa spun cine sunt ,dar ma ajuta sa imi dau seama toti cei care cresc linga sufletul meu.