Probabil inteleg,ca da viata trebuie traita.Insa cum anume? Nu e nevoie doar de respiratii sau ceva anume,care sa demonstreze la toti,ca da ,eu ma declar ca traiesc.

Iti alegi drumuri ,nu pentru ca esti impus sau ca asa ar parea placut pentru altii.Trebuie sa iti alegi drumurile,in care sa simti cum auzi pulsul inimii curate,vii.Apoi sa intelegi ca da,eu traiesc.Eu imi fac viitorul,trainduti prezentul.Nu zic,foarte mult joaca rolul si culorile trecutului,dar asta tot depinde de prezentul care acum o secunda s-a trecut.Fiecare nuanta a vietii,a trecut si s-a tiparit in trecutul tau.Fie ea cit de rea sau fie ea cit de minunata,intotdeauna ai sa arunci privirea,sau un amurg de suflet in propriul trecut,doar ca sa vezi ca toate sunt aranjate la locul lor.Doar ca sa vezi,si sa asimilezi ce ai luat si ce nu ai pus la loc.Insa nu e deloc imposibil sa tii si in viitor,sa tii si in prezent oamenii care ti-au denumit trecut.Asta totusi se face cu multa ratiune,a miilor de ginduri adunate intr-o punguta.Caci nu poti pur si simplu sa stringi ,tot ce s-a rupt,tot ce s-a trecut.Bine ar fi spus ca oamenii nu se trec,dar daca am deschide ochii larg,am fi inteles ca ei imbatrinesc printre riduri ,printre bataile de inimi,caci cind vor sa se apropie sa nu mai poti simti absolut nici un ritm al inimii.Da,ca sa traiesti ai nevoie sa auzi cum iti rasuna trecutul,sa stii ca il ai.Ai nevoie sa privesti in el,acum din mai multe colturi.Si sa zimbesti de cum ai jucat in el.Sa zimbesti sau sa plingi.Nu poti sa spui ca ai pierdut trecutul,el totusi intr-un final se trece.Poti sa zici ca ai pierdut tot ce ai avut in el,probabil ca lucrurile si oamenii din el,puteau sa nu se treaca si sa imbatrineasca in prezentul tau.E gresit sa existi in prezentul tau si sa iti rezolvi trecutul,sa cauti pina si prin cenusa demult spulberata.E gresit sa iti scuturi trecutul.Caci scuturindul vei vedea si nu numai,vei si simti ca nu ai nimic ,ca nu se prevede nimic.E pustiul,acolo.E pustiul care demult si-a oprit respiratia,dindu-ti seama de asta,te vei usca de propria dezamagire,trezindu-te si pierzind un prezent ,atit de stralucit ,atit de real,care la rindul lui si el va insusi trecutul.

Lasa sa zboare in timpul lui,lasa sa se desprinda asa cum e dat,caci suntem constineti de propria viata care este marginita de spatiu si de timp.Nu iti pierde viata,ca la un final sa stii ca nu ai mai trait.Numara fiecare secunda,sa dai un nume.Dai viata !

Priveste in urma ta,doar pentru ati intelege prezentul si viitorul.Nu schimba nimic,lasa ca prezentul sa iti aduca poate si simturile ascunse,poate si simturile noi.Nu te grabi sa te inchizi,nu te grabi.Timpul deja stie,unde iti este locul.Timpul deja a trait si viata ta,care ti-a dat-o.Citeste viata,daca nu ai inteles , ia-o de la inceput,de la primile pagini si grabestete sa o finisezi,intr-un final frumos si fericit.