Tu iarna,cum iti hranesti sufletul?

Prafuita frunza se mai gindeste,sa cada sau sa se tina strins de ramul ei .Cine poate sa o mai tina,cind toate firicele de viata ,vii apoi sunt inghetate de suflarea primei luni de iarna.Se aude cum isi desprinde trist ultima speranta ,calduta si de pamintul inca dezgolit,isi simte atingerea.O privesc cum zboara,parca ar vrea sa spuna intr-o tacere ciudata,inca ceva.Dar a cazut,cazuta a ramas.Numai circula nimic din culoarea ei,era vie cindva,era frumoasa si era admirata.Pe ramul demult rece ,se simte prima suflare a iernii.Nu e sigura daca va aduce multa admiratie ,aceasta iarna enigmatica,de aceea cu pasi mici se apropie … Continue reading Tu iarna,cum iti hranesti sufletul?