Cind mi-a batut ecoul iernii la geam,cu nuante moarte si o nostalgie muta,am inteles ca cuvintele mele inca viseaza sa se joace in tesuturile ei.Am inteles cum firisoarele frigului are sa ma inghete.Dar am simtit mai multa caldura decit ma asteptam,de fapt.Tacerea,tristetea si singuratatea doresc sa aiba o putere mai mare asupra mea,probabil era sa cred in asta daca nu era El.Care m-a acoperit cu bratul lui atit de mare si mi-a dat sufletul lui care este dezmarginit de timp si de-o durere finala.Mi-a tesut zimbet sclipit de frumusete si diamante adevarate,mi-a daruit inocenta in privire si mi-a adus lumina la care am visat toata viata.Deci , stiam totusi ca cind se apropie de mine , are sa fie ceva special , atit de special . I-am simtit pasii , de la mii de km , i-am simtit cum zguduie periferiile unui pamint.Si in chip de inger,dragut,m-a ajutat sa visez cu ochii deschisi.Era adevarat , fiecare particica de sentiment, caci era pura si reala.Nu visam nimic ci doar traim totul.Aveam o simtire ca il cunosc de undeva , dar era El insasi visul meu.Si cit e iarna de mare,cit nu ar fi , caldura lui e infinita.Niciodata nu imi va lasa sa imi inghete,nici o geana.Chiar daca are sa se scurga,vre-un fulg micut.

Am inteles ca atunci cind m-ai imbratisat,am simtit ceva mai deosebit,si mai puternic.Am inteles ca,oriunde nu ai fi tu esti mereu in gindul meu,esti mereu cu mine.Am inteles ca chiar daca ascunzi aripile de inger,eu oricum le simt.Esti acel ingeras care Dumnezeu l-a trimis pe pamint,sa ma pazesti pe mine.