Te uita cum ninge,ianuarie linga casuta mea.

silvia-onisa-iarna-in-maramuresFulgul de azi , ce cade intr-una este rupt din sufletul meu asa a spus el,macar nu a stat sa se gindeasca ca el se topeste intr-o secunda.I-a dat viata ,chiar daca a stiut ca aceasta dureaza atit de scurt.Nici fulgul nu a zis nu,el a trait tot ce i sa dat,in primul rind si-a daruit existenta in ochii celor care se bucura de el.Ce inseamna un fulg de nea,oare ii numara cineva zilele,decit in afara de a se bucura de prezenta si magia lui.Cit de frumos este sa daruiesti viata cuiva decit sa o primesti.Ma frig ranile care nu pot fi atinse de nimic,insa geamul atit de mare mereu imi deschide o prezenta altui univers,umplut de amintiri si deprinderi.As fi vrut sa inghet,linga acest geam,apoi mi-ar spune multi ca putrezeste lemnul si viata acestui geam,eu mut si surd tot m-as preface stind intr-una linga al meu geam,de la casuta mea.Ma simt amortit de frig,dar inebunit sunt de acest viscol care imi ingheata si imi dezgheata auzul.Nicaieri nu l-am simtit pe Ianuarie,asa cum il simt aici.Intunericul imi straluceste , eu nu ma mai duc azi nicaieri.Caci pasii nu ma mai lasa,si urma inca nu se mai leaga de departea casei mele.Ce cald e aici mama,ce frig acolo este.Ce fara griji iti simti haina , aici casuta in bratele tale!

Te uita cum ninge ianuarie,si spala orice urma care mai este.Si drumurile sunt inghetate,insa ele m-ai simt fiecare pas,ce lasa o urma.Soarele s-a facut uitat,iar luna arde in existenta,stelele iti emana stralucire,demult se sfirsise povestea.Iar viscolul iti sopteste grabire,el leagana timpul spre iesle,animalele ingheata in coliba,si viata oricum mai este.Alunga tu caldura,in suflet oricum o mai ai,si lasa sa treaca acest rece,din ianuarie si mai inainte de decembrie.

Visuri inecate..

lucky_today_by_lieveheersbeestje-d5fbc9cCind soarele imi lumineaza in prag de iarna,atunci imi deschid punguta sufletului meu si stau in fata lui pentru a stringe caldura adevarata,astfel ca sa pot simti cum traieste soarele atunci cind el nu se zareste pe cer.Asa imi colectez si visele,le las sa se ascunda in profunzimea ochilor mei ,asa incit nimeni sa nu le vada dar sa poate sa le simta.Probabil cind sclipirea este inecata in lacrimi,visele mele sufera si ele.Visurile imi linistete realitatea,astfel incerc sa fug mai repede de ea,caci cind vreau sa inchid ochii,simt  cum traiesc o alta lume.Probabil,i-as tine mai mult inchisi sau nu i-as deschide nicioadata.Nu simt nici o rana cum fierbe in mine,nici macar timpul nu ma poata scutura,caci am visele mele si anume acelea care imi sunt inecate de toti.Greseala mea este sa le spun cuiva,iar cei care le asculta sa zimbeasca amortindu-ti simturile si trezindu-ti indoieli,da e cert ca visul lasa sa traiasca in taina ta,pentru a nu fi inecat.Odata ce il simti inecat,poti sa simti cum sufletul tau se zbuciuma si ca il doare,atit de mult.Am facut si eu asta,atunci cind le-am spus,am simtit un gol,de parca am desprins  un zbor de vise,ma flutura singuratatea,si ardea in mine doar goluri cu mii de ecouri.Acum insa stiu,ca doar eu si cu visele mele,putem completa insasi golurile noastre,odata ce le dai nume altor persoane,le pierzi,pierzindu-te si pe tine.

Visurile trebuie simtite,ele iti aduc si spernata de viata.Ele nu trebuie inecate.

Un Capitol Nou..

day_6___magic_bubble_by_eliseenchanted-d5qlp8lProbabil ar spune toti ca nu prea le place sa citeasca,insa propria carte toti o au ,fie mai scurta sau mai lunga,colorata sau inecata in sumbru,ce e firesc este ca toti o au.Cartea vietii , e impartita in capitole,fiecare capitol isi are implinirile lui.Uite ca cu fiecare rind scurs prin nenumaratele rinduri ale calendarului,am finisat inca un capitol.Nu e atit de imbucuratoare senzatie,care iti da sclipire anume in nuantele citirii,caci odata ce ai finisat capitolul,se mai schimba si directia privirii tale.Da,2012  a trecut de parca l-as fi citit in fiecare zi,de aici am invatat cum sa-mi controlez propria privire.Acest capitol mi-a intarit propria experienta de viata,aici am invatat sa pling mai mult iar mai apoi sa tac si sa imi pastrez sclipirea in privire.Am intilnit si dezamagiri,oameni care m-au iubit mai putin si oameni care i-am iubit cu toata puterea sufletului meu.In fine,a fost un capitol in care mi-a format caracterul inca copilaros,stiu exact ca nu m-am schimbat deloc,dar mi-am schimbat directia de-a privi orice situatie.

Am pasit frumos atunci cind am mers in intimpinarea,noului an.Mi-am deschis bratele din nou,uitind de fiecarea rana lasata din trecutul capitol,in orice caz in prima zi a noului capitol ,ma voi starui sa uit.Totusi am lasat in locul lui,anul care a trecut,cu tot cu intimplarile lui.Si m’-am staruit sa nu fac vinovat nici macar pe acest timp,ce se scurge intr-una.Da,astazi m-am staruit sa nu atipesc,vreau sa vad cu ochii larg deschisi si obositi ,cum se desprinde 2012 de sufletul nostru,Am reusit,caci i-am vazut amurgul si rasaritul,atit de profund inecat.

Cit de frumos si fermecat este capitolul nou,si stim cu toti ca undeva se va mai intimpla o lovitura,va mai avea loc si o furtuna si un inec de vise.Nu e greu nimic,noi trebuie sa pastram cumpatul si sa intelegem fiecare rind ,fiecare strofa,si nu e gresit absolut daca vom citi a cita oara ,aceleasi rinduri,

Doresc,la toti oamenii ,fie ca ei se considera dusmanii mei ,fie prietenii mei.Fie ca ma iubesc mai mult sau mai putin,doresc din toata puterea sufletului meu ,din toate suntele ritmurilor inimii mele,sa deschida acest capitol cu mai multa liniste si pace,cu mai multa dragoste si fericire.

E doar un capitol nou si tu singur iti alegi cit de clara sa iti fie citirea.