Fulgul de azi , ce cade intr-una este rupt din sufletul meu asa a spus el,macar nu a stat sa se gindeasca ca el se topeste intr-o secunda.I-a dat viata ,chiar daca a stiut ca aceasta dureaza atit de scurt.Nici fulgul nu a zis nu,el a trait tot ce i sa dat,in primul rind si-a daruit existenta in ochii celor care se bucura de el.Ce inseamna un fulg de nea,oare ii numara cineva zilele,decit in afara de a se bucura de prezenta si magia lui.Cit de frumos este sa daruiesti viata cuiva decit sa o primesti.Ma frig ranile care nu pot fi atinse de nimic,insa geamul atit de mare mereu imi deschide o prezenta altui univers,umplut de amintiri si deprinderi.As fi vrut sa inghet,linga acest geam,apoi mi-ar spune multi ca putrezeste lemnul si viata acestui geam,eu mut si surd tot m-as preface stind intr-una linga al meu geam,de la casuta mea.Ma simt amortit de frig,dar inebunit sunt de acest viscol care imi ingheata si imi dezgheata auzul.Nicaieri nu l-am simtit pe Ianuarie,asa cum il simt aici.Intunericul imi straluceste , eu nu ma mai duc azi nicaieri.Caci pasii nu ma mai lasa,si urma inca nu se mai leaga de departea casei mele.Ce cald e aici mama,ce frig acolo este.Ce fara griji iti simti haina , aici casuta in bratele tale!

Te uita cum ninge ianuarie,si spala orice urma care mai este.Si drumurile sunt inghetate,insa ele m-ai simt fiecare pas,ce lasa o urma.Soarele s-a facut uitat,iar luna arde in existenta,stelele iti emana stralucire,demult se sfirsise povestea.Iar viscolul iti sopteste grabire,el leagana timpul spre iesle,animalele ingheata in coliba,si viata oricum mai este.Alunga tu caldura,in suflet oricum o mai ai,si lasa sa treaca acest rece,din ianuarie si mai inainte de decembrie.