“Regasire,dintre eu cu mine.”

This slideshow requires JavaScript.

Pentru mine nu exista zi de nastere,decit  o data insemnata totusi cu rosu in calendarul vietii, 10 ianuarie 1994 , un moment in care sufletul meu se rageste a cita oara in propria existenta,astazi este un pic mai trist si speriat chiar daca ochii iti radiaza in fericire.Frumoasa dimineata,frumoasa zi in care toti se staruie sa fie buni cu tine,timp doar de-o zi , cu timpul totul trece 😀 . Astazi sunt si eu mai buna decit de obicei,dar as ramine in taina acestei zile inmiresmate cu liniste sufleteasca si bucurie,as mai ramine inca o viata.Cind am deschis ochii,mama mi-a fost prima mea sclipire,si unica si prima iubire,alta iubire mai puternica nu exista.Si dupa cite clipe povestite de ea,eu totusi am fost un copil cuminte si ascultator , cred ca pina la un timp , cind incep sa iti creasca cornite de la atita laude frumoase.Nu eram un copil alintat , stiam doar cum sa ma fac asa , insa in tainuitul gind eram si eu un suflet care de fapt a stiut ce inseamna acea singuratate , acea ciocolata din magazin dorita de saptamini.Asa am inceput sa cresc fara sa observ , si fara sa mai intorc vre-o privire in anii strinsi la gramada in punguta vietii.Stiu sigur ca ma rugam sa implinesc 12 ani ca sa pot si eu sa vizionez filmele la TV care imi erau interzise :D, dupa ce i-am implinit ma tot laudam ca crescusem mai mare.Am trecut si de 18 ani,nu era atit de specific dupa cum ma asteptam.Dar , totusi ma consideram majora.Acum,ce-i acum ? Un moment incercuit de cifrele 1 si 9 ,daca formulezi intr-un cerc inchis , reiese un 19 marisor.Totusi , in inima mea se zbate acele firisoare de copil coplesit de doruri aprinse.Nu e asa de mult,dar cind am deschis ochii larg,in dimineata asta m-am vazut mai mare decit de obicei.

Nu mint,asteptam mult sa soseasca ziua mea,insa cind ajungea nu doaream nici de cum sa mi-o sarbatoresc.Mi-as inchide ochii si mi-as aseza anii in oridinea fiecarei intimpari.Apoi i-as pune in descrestere,si sa imi tot smulg din ei cite o lovitura,o greseala,o dezamagire.As inchide ochii si as lasa sa-mi cinte natura,acum viscolul ei care a durere cinta,linga cap as tine un ceasornic care sa-mi clipeasca cu ecou atunci cind i se scurge fiecare secunda,dupa ce ar trece ziua , as deschide ochii.Si m-as bucura fals,amortit de tristete,ca inca un an a mai trecut din viata mea.

Apoi as zimbi , ca e clar demult intelesu-mi gind se zbate in minte,caci ar suna mai mult a egoism decit a tristete inabusita.Dumnezeu a daruit fiecaruia  o viata,culesa din mii de romane,caci in fiecare fila gasesti inceputri si sfirsituri neuniform asezate,chiar de la primul rind.Da,o viata am care totusi ar trebui sa o traiesc,astfel fiind bucuroasa de darul meu ,atit de pretios.Sunt bucuroasa,ca Dumnezeu si parintii mei , mi-au crescut radacini si mi-au dat singe in loc de suc.Ma mindresc chiar ca anume sunt eu Daiana,care sunt totusi iubita si mai putin iubita,caci nu toti ma cunosc si chiar de m-ar cunoaste,nu sunt obligati sa ma iubeasca.De fapt,nu judec pe nimeni nici macar pe dusmanii mei care asa se cred,demulte ori ii iert si ii inteleg,nu consider ca omul este rau consider ca el paote mai tirziu isi trezeste sufletul din profunda adincime.De fapt,incep iarasi o lectie ce se abate de la ziua mea 🙂 .

Astazi sunt fericita,sunt trista,iert usor si iubesc pe toti oamenii.Zimbesc mai mult decit de obiecei,sunt totusi pozitiva 🙂 Si am vrut totusi sa scriu,si sa spun si cuvintelor mele ca vine si timpul nostru,unde vom fi prafuite de gindurile amuzante ce vor veni la adresa noastra,iar noi tot impreuna vom fi .

La multi ani , mie …stiu ca eu asta imi doresc cel mai mult si cu adevarat:)

” Mama , de tine am nevoie acum “.

Bicycleman_by_pepyttaNu am gasit  in intrega lume, o privire mai blinda si mai iubitoare decit a ta.Ai fost si esti pentru mine, prima dragoste infinita.De tine am avut nevoie , secunda cu secunda , caci tu mi-a daruit putere ca sa traiesc . Mi-ai cuprins inima cu toata dragostea ta , mi-ai incalzit ultima rasuflare , mi-ai tinut de minute de cind m-am nascut , si ai putea sa ma tii pina la urma.Nicioadata nu ai invatat sa imi spui ” un nu ” ,la tot ce ti-am cerut.Nicioada nu ai lasat ca cineva sa imi atinga macar vocea cu ceva urit.M-ai iubit chiar si cind ti-am gresit,fara sa mai cer iertare tu m-ai iertat de-o mie de ori.Supararea ta , nu dureaza nici o ora . Cind ma simteam obosita , chiar daca nu faceam nimic , intotdeauna ma ajutai , fara a ma gindi ca toata ziua tu ai tinut-o in picioare.Iar cind veneau noptile grele , si ma dureau ranile inecate in maladie, tu ma tineai in brate toata noaptea,ma cuprindeai si tineai minuta in locul in care ma durea.Nu ai lasat , odata sa se scurga lacrimi pe obrazul meu.Tu m-ai facut atit de sensibila si atit de puternica.Iar cind drumurile mi te-au luat , pe-o zi nu am crezut ca e atit de dureros  , incostiinta se nastea , si nu stiam ce-am lasat sa plece de linga sufletul meu.Dupa o singura zi , am inteles cit de singura sunt,cit de dureros e sa ramii asa.Ti-am numarat pasii mama, si nu am putut sa ajung la tine.Esti atit de departe.Si de cind ai plecat , sufletul meu nu are o particica curata , totul e inecat in rani atit de dureroase.Lacrimile imi sunt deja apa,pe care o gust in fiecare zi .Nici macar diminetile nu m-ai au sens.Nu stiu unde sa ma duc,ce sa fac.Nici macar hrana nu mai are gustul ei .Sarbatorile vin si se duc,armonia lor tu mi-ai luat-o.Fiecare particica de fericire , ai luat-o ,atunci cind ai plecat.Ma simt atit de frageda,mamicuta.Atit de slabita,caci nu m-ai am putere.Iarna aceasta , imi ingheata ultima picatura de respiratie,ultima dorinta si ultimul glas.Ma pierd printre fulgi ce au sa se topeasca , in curind.Si am o singura dorina,doar una.Sa te intorci,si sa opresti timpul mama.

” Astazi , nu am facut nimic. ”

getImagedTimpul ne priveste , de parca ar incerca sa spuna ceva . Si a trecut inca o zi , am simtit fiecare secunda , lasind-o sa se usuce sub lacrima tainica.Si chiar daca noaptea imi sopteste acea amortire de zi , ecoul ei , eu il fac sa fie uitat , de parca nici nu ar exista.As rugao sa nu fie suparata pe mine , caci ochii chiar daca iti tin inchisi , inca mai simt ritmul greoi a inimii mele,inca il mai aud.Si ma uit din nou , cum a  mai trecut o  ora.Nu mai stiu , de ce nu pot sa inchid ochii si gindurile.Iau si citesc o carte  , nu pare interesanta , citesc alta , ceva nu e in regula.Melodia asta , care tot se leagana pe firele invizibile ale sufletului meu , imi rupe cite una , atit de usor.Sa terminat rasaritul unei zile , apusul ei , pare a fi atit de dureros.Asa inchidem fiecare cartile , fara a ajunge la un final.Ma intrigase un fenomen , des intilnit.Zic , de ce sa nu scriu , acum.Si scriu ,recitesc si nu gasesc nimic , decit cuvinte asezate haotic . Oare fara sens ? Si continui , cum fara sens se desprinde  o respiratie , pe uniformele acestui univers . De ce sa iti asculti cum dezmarginit , trece secundele vietii , fara sa faci ceva.Ajungi la finile fiecare zi , si spui : ” Nu am facut nimic astazi ” , asa trec toate zilele la rind,apoi vezi din urma ta , un nimic atit de pustiu,fara glas si fara sclipire.Pustiul acesta se ineaca intr-o amorteala , intr-un ecou de noapte.Astazi nu am facut nimic , pentru sufletul meu . Nu am zimbit si nu l-am lasat sa cinte , nu l-am lasat sa respire.Iar miine , vine iar.Acelasi apus , ascuns si greu de inteles , aceleasi secunde scurse intr-un pafar fara fund , aceiasi noapte tirzie , fara sens.Incerc , sa imi storc sufletul , sa il iau in minute si sa las sa se chinuie, fara sa fac nimic.De ar durea , as fi putut sa rabd in tainica tacere inghetata , caci nu mai simte nimic el . Am incercat , sa imi tin inima in minute , ritmurile respiratilor se inecau , ramase inca o secunda si i-am dat inca o zi . Caci daca nu mai fac nimic , miine .Apoi voi stringe , in punguta vietii , zile inecate in pustiu.Decit sa imi string o punguta goala , mai bine inchid ochii si incerc sa inghet intr-un rasarit de iarna .