This slideshow requires JavaScript.

Pentru mine nu exista zi de nastere,decit  o data insemnata totusi cu rosu in calendarul vietii, 10 ianuarie 1994 , un moment in care sufletul meu se rageste a cita oara in propria existenta,astazi este un pic mai trist si speriat chiar daca ochii iti radiaza in fericire.Frumoasa dimineata,frumoasa zi in care toti se staruie sa fie buni cu tine,timp doar de-o zi , cu timpul totul trece 😀 . Astazi sunt si eu mai buna decit de obicei,dar as ramine in taina acestei zile inmiresmate cu liniste sufleteasca si bucurie,as mai ramine inca o viata.Cind am deschis ochii,mama mi-a fost prima mea sclipire,si unica si prima iubire,alta iubire mai puternica nu exista.Si dupa cite clipe povestite de ea,eu totusi am fost un copil cuminte si ascultator , cred ca pina la un timp , cind incep sa iti creasca cornite de la atita laude frumoase.Nu eram un copil alintat , stiam doar cum sa ma fac asa , insa in tainuitul gind eram si eu un suflet care de fapt a stiut ce inseamna acea singuratate , acea ciocolata din magazin dorita de saptamini.Asa am inceput sa cresc fara sa observ , si fara sa mai intorc vre-o privire in anii strinsi la gramada in punguta vietii.Stiu sigur ca ma rugam sa implinesc 12 ani ca sa pot si eu sa vizionez filmele la TV care imi erau interzise :D, dupa ce i-am implinit ma tot laudam ca crescusem mai mare.Am trecut si de 18 ani,nu era atit de specific dupa cum ma asteptam.Dar , totusi ma consideram majora.Acum,ce-i acum ? Un moment incercuit de cifrele 1 si 9 ,daca formulezi intr-un cerc inchis , reiese un 19 marisor.Totusi , in inima mea se zbate acele firisoare de copil coplesit de doruri aprinse.Nu e asa de mult,dar cind am deschis ochii larg,in dimineata asta m-am vazut mai mare decit de obicei.

Nu mint,asteptam mult sa soseasca ziua mea,insa cind ajungea nu doaream nici de cum sa mi-o sarbatoresc.Mi-as inchide ochii si mi-as aseza anii in oridinea fiecarei intimpari.Apoi i-as pune in descrestere,si sa imi tot smulg din ei cite o lovitura,o greseala,o dezamagire.As inchide ochii si as lasa sa-mi cinte natura,acum viscolul ei care a durere cinta,linga cap as tine un ceasornic care sa-mi clipeasca cu ecou atunci cind i se scurge fiecare secunda,dupa ce ar trece ziua , as deschide ochii.Si m-as bucura fals,amortit de tristete,ca inca un an a mai trecut din viata mea.

Apoi as zimbi , ca e clar demult intelesu-mi gind se zbate in minte,caci ar suna mai mult a egoism decit a tristete inabusita.Dumnezeu a daruit fiecaruia  o viata,culesa din mii de romane,caci in fiecare fila gasesti inceputri si sfirsituri neuniform asezate,chiar de la primul rind.Da,o viata am care totusi ar trebui sa o traiesc,astfel fiind bucuroasa de darul meu ,atit de pretios.Sunt bucuroasa,ca Dumnezeu si parintii mei , mi-au crescut radacini si mi-au dat singe in loc de suc.Ma mindresc chiar ca anume sunt eu Daiana,care sunt totusi iubita si mai putin iubita,caci nu toti ma cunosc si chiar de m-ar cunoaste,nu sunt obligati sa ma iubeasca.De fapt,nu judec pe nimeni nici macar pe dusmanii mei care asa se cred,demulte ori ii iert si ii inteleg,nu consider ca omul este rau consider ca el paote mai tirziu isi trezeste sufletul din profunda adincime.De fapt,incep iarasi o lectie ce se abate de la ziua mea 🙂 .

Astazi sunt fericita,sunt trista,iert usor si iubesc pe toti oamenii.Zimbesc mai mult decit de obiecei,sunt totusi pozitiva 🙂 Si am vrut totusi sa scriu,si sa spun si cuvintelor mele ca vine si timpul nostru,unde vom fi prafuite de gindurile amuzante ce vor veni la adresa noastra,iar noi tot impreuna vom fi .

La multi ani , mie …stiu ca eu asta imi doresc cel mai mult si cu adevarat:)