Fringerea asta de inima rosie , astazi nu o sa imi permita sa spun ceva , care in realitatea acestei lumi , nu se adevereste.Lacrimile care s-au pornit , atit de fioros , nu se opresc.Si constiinta mea , ah se pateaza.Caci din tot ce a cules , din tot ce i-a permis orizontul ei sa culeaga , ea a scris.A scris tot ce a simtit .Insa despre ecoul vechi inimii ei , nu a scris.Si se aseaza , mut linga patutul ei , acasa la ea.Inchide ochii si doar o respiratie linistita se mai aude in odaia de linga ea.Tacerea asta , ii mucegaieste fiecare colt , fiecare bucatica vie.Caci se face uitata.Inabusita de un dor , de-o amintire veche ce ii lasa rana nevindecata.Si isi masoara timpul , incerca macar sa il inteleaga , cum de ar fi trecut asa , fara sa depuie un ” buna ziua ” omului care acum se simte obosit de viata lui , omului care a tinut-o in brate de micuta , care i-a aparat si glasul , care a fost pomul de linga poarta , cel mai puternic si cel mai batrin.Cum sa te pierzi printre secundele , unui singur timp si sa-ti pierzi radacinile vietii.S-au uscat si acele flori care nu am crezut ca vre-odata se v-or usca.S-au uscat si acei muguri care imi incredintau spernate.Suspina sufletul , si se inadusa-n lacrimile fierbinti  , care ii frige glasul si nu are putere sa mai steie aici , in jalea asta.Dar astazi , se aseaza linga scaunelul lui , bunelului. Buna ziua , bunele.Si de ce taci , ma tii minte ? ! Stii anii au trecut , atit de repede , am uitat sa mai trec pe acasa.M-a durut despartirea aceasta , dar trebuia totusi sa infloresc in alta parte.Tirziu , am analizat viata unui pom , unde radacina si florile isi au existenta in aceleasi respiratii,aceeasi apa, acelasi loc.Tirziu insa , am ajuns acasa .Ma inec in lacrimii,as fi vrut sa nu spun.Insa amortitul glas ,demult neauzit , nu mia dat nici o veste.Doar o lacrima  impletita cu fibre batrine , o lacrima care si-a avut rostul de-o viata de 90 de ani, a putut sa imi vesteasca linistita inima si auzitul glas al meu.Totusi sunt nelinistita , bunele ,stii ca deja termin si scoala , nustiu dar nu cred ca o sa urmez sfatul tau , nu cred ca plec spre urmele unui medic.Si ce sa iti mai povestec , am adaugat file noi la cartea vietii. Se uita la mine,dar parca nu vedea nimic.Miinile ii tremurau , insa se staruia sa nu arate asta.Era trist, si necajit de singuratate.Nu a dat nastere la nici un cuvint,cit eram linga el.Insa in ochii lui poti sa vezi atitea drumuri,atitea copii ingropati in amarnica rasuflare , atitea dureri ghemuite intr-un singur suflet.Astept sa imi raspunda , macar sa ma strige , astept sa imi ceara o bucatica de piine , ca sa o am deja pregatita sa i-o dau.Pacat ca data trecuta , nu l-am auzit.Nu mai spune nimic , deja de-atita timp.Si de la el miroase a copilaria mea , de la bunelul meu invirsta miroase a copilaria mea.Doamne , ma doare tot ce am gresit , ma scutura ploile si toti fulgi de nea.Mi-i frig de frigul meu . Si totusi ma inec in tacerea iernii.Bunelul meu nu mai vorbeste , si atunci cind a vorbit nu l-am ascultat.Si atit de mult am nevoie , un cuvint , un glas sa il aud neincetat. Dezmarginit sa facut timpul si tot ne scutura peste drum,l-am lasat sa imi mature calea , si mi-a facut sensurile in scrum. Tirziu sa facut ziua,tirziu si clipa si-a insemnat viata,l-am lasat sa imi mature calea , si mi-a facut neamul un strain in drum. Am venit acasa in linistea zilei,tacere si amortire s-a facut in jurul meu , iar praful in orice profunzime,alunga gindul greu. Sufletul se ghemuieste in al meu pumn, rasufla incet si parca ar inceta,vorbesc sau tac nu mai pot sa spun, Intreb si raspund ,dintr-un singur drum,si ma intreb fara necetare, De ce ? ! Bunelul meu numai vorbeste acum,de ce , raspunsuri nu mai are.