In numele tinerilor,de astazi.

loss_by_hayzy-d58f10dNu putem face ordine in ideile “tinerilor” caci sunt atit de abstracte si de goale.Probabil ca cea mai mare transformare pe care ar trebui facuta in viata noastra,ar fi aceea a atitudinii noastra fata de tot ce ne cuprinde orizontul noastru.Acum ar fi,primul lucru pe care-l pot face acesti “noi” pentru intregul Univers.Noi , tineri care ne numim copii la 19 ani.Ne numim copii doar atunci cind avem probleme extreme de rezolvat,atunci cind cei mai invirsta ne-ar pune la lucru,atunci cind am fi gresit undeva.Insa atunci cind e vorba de ” consum de alcoool , de fumat , de iesiri pina la 4 de noapte, etc. ” , apoi noi strigam in gura mare ca suntem majori.Noi tineri care pierdem tot ce a mai ramas,pierdem si din timpul pe care l-a dat viata ,atit de putin.Uitam sa citim fiind ca suntem ocupati cu mii de “posturi pe internet”,care nu iti mai ajuta lanimic,decit sa iti consume intreaga zi.Daca ar fi intrebat cineva , ce carte a citit ultima luna ,ar fi pusa  intrebarea gresit,caci e pustiu in toti cei ultimii ani.Nimeni nu citeste nimic,caci nu crede ca asta ar fi cel mai important,ca sa iti formezi personalitatea.Ar fi trebuit sa fie clar pentru orice tinar, care este notiunea scolii cu intregul sens legat de viata.Acum insa alta confirmare circula in gindul tinerilor,anume aceea gresita.” La scoala nu ma duc ca acolo nui dreptate,profesorii sunt rai.” Zic eu , nu discuta profesorii,ei sunt oamenii care pentru un salariu atit de mic,isi pierd viata facind din noi,mici oameni.Ei imbatrinesc  in scoala,pentru elevii lor.Macar nici o picatura de dreptate,nu vei vea aici.Noi tineri credem ca timpul ne va astepta pe noi,astfel nu facem nimic.Ne oprim si lasam ca fiecare luna sa treazadin viata noastra,cu un ecou pustiu.Pentru noi nu este nimic mai important decit o pagina pe ” odnoklsniki , facebook, etc.”,noi nu avem nimic mai important,si asa cu fiecare zi.Nimeni nu misca ceva din loc,macar cuiva sai pese de tara loc,cine o conduce si cine isi bate joc de ea.Idei si ginduri care sunt prafuite.Ambitia si creatia isi pierd gustul in hrana tinarului.Lupta fiecare pina este astupat , pina i se inchide gura , de atunci el apleaca capul jos si cauta un loc in care toti sa nu il deranjeze.Ceea ce e gresit.Nimeni nu lupta pentru personalitatea sa.Nimeni nu doreste sa traiasca pentru a murea si a ramine viu,in ecoul existentei.Suntem pierduti,caci nu auzem si nu vorbim,nu privim realitatea.Suntem cu ochii inchisi,caci suntem lipsiti de simturi.Nu ne intereseaza istoria noastra,nu ne intereseaza cam citi tineri au murit in razboi,datoria lor noi astazi avem un asa orizont.Nu vrem sa invatam,caci e mai convenabil sa platim.Da,platim notele  ,caci oare notele te fac oameni mari,oameni care ar da dovada de-o intelepciune.Platim , dar macar nu ne gindim ca mama si tata muncesc noapte si zi,si tinjesc de dor pentru ca tu sa ai dreptul sa ii arunci.De fapt , cei care iau bani pentru  asta, nu isi dau seama ca viitorul tarii , se va schimba, apare doar o lume in ruine.Nu credeti ca doar pantalonii cei mai scumpi o sa va faca oamenii de calitate.Insa intr-un final nu ramine nimic,din moda sau din cei mai scumpi pantofi,nu ramine nimic decit tu cu mintea ta si cu al tau suflet.

Stramosii nostri au pierdut,au pierdut insa noi , avem sanse de-a schimba totul.Ei au progresat,au luptat  cu singe pentru numele tarii,noi insa platim ca sa putem “conduce” lumea.Noi trebuie sa dominam ,sa dominam cu cugetul ,ca sa ajungem sa schimbam o lume.Ca sa fie liniste cind mergi pe strada si sa nu auzi,cum toti  se pling , de ce viata duc si de cit de sarac este le ei ,in tara.Avem sanse ,sa transformam totul.Sa ne adunam si  sa invatam tot ce ar trebui,caci doar impreuna vom emana doar binele.Noi avem sansa , sa lasam urme in urma noastra.Noi avem timp,noi avem timp si avem puterea,ca sa fim schimbarea.Luptam altfel,luptam cu cunoasterea.Traim pentru viitor,nu pentru prezent.

In fata sufletului,ramii fara putere.

flightless_bird_by_czas-d536nprPuterile te lasa sa amortesti in fata pamintului, apoi simti cum rasufla greu pamintul.Mirosul care nu poate sa te acopere sub nici o forta.Asezat , obosit si cazut cu sufletul pe pamint.Si nu auzi cit de greu iti bate inima,nu auzi cum se indoaie ranile si mucigaiesc de durere ,macar nici nu ai putere sa simti daca singele a inghetat in tine.Ochii ii tii inchisi , nu de aceea ca asa ar fi trebuit sa fie,dar pentru te-ai obisnuit sa inchizi asa si orizontul , si lumina zilei.Probabil ca asa , ti-i mai usor.Iti slabesc genunchii , iar trupulti-e sleit de slabiciune insa nu simti nimic.Nici ultima picatura de putere,cum se pierde in trupul tau.Nu simti macar cita durere se prabuseste.Si esti constient , de aceasta stare,de aceasta tristete cind boala ta e intrecuta de durereape care o ai in suflet.Si nu conteaza cind mai ai sa traiesti,cit de ranit ti-e trupul,ce diagnoza ti-au pus medicii,ce boala traieste in tine.Atunci cind,sufletul se ghemuieste de durerea care are ecou pe intrgul simt al tau.Atunci cind,tremuri cu toata fiinta ta,cind stii ca porti cu tine,mereu acea boala care nu mai are vre-un medicament.Trist e ca, sufletul se pierde in tine.Si te crezi puternic, te crezi in biruinta a tot ce se misca.Doar ca nu ai cunoscut , cit si cum , doare sufletul.Aceasta direre care nu se trateaza,si cu fiecare zi,el se ghemuieste in profunda simtire.Rasufla incet , pierdut in minuta ta, inecat in lacrimi cu gust de singe.Ar fi murit de mult , ar fi murit.