Pierduta intr-o lume , care imi pare ciudata.Eu nustiu daca mai exist defapt,confirmatia directa ce mi se repeta intr-una,nu ma lasa implinita caci nu imi este indeajuns doar sa respir.De multe ori merg in universal naturii, si mi se atinge privirea de pamint.Din nou ma ridic si din nou cad.Si stiu ca ascund,insa putere in mine nu mai am.Inchisa in 4 pereti albi,unde nu mai puteam sti ce este cu mine.De frica imi vedeam cum imi tremura trupul.Si imi era sila, sa mai stau acolo.Ultima zi , era cea mai frumoasa,caci atit de repede mi-am impachetat lucrurile , si am zimbit , caci merg acassa.Pe drum insa, imi dadeam seama ,ca acasa nu ma asteapta nimeni.Da, nici nu stiam unde ma mai duc.Am tacut,si mi-am ascuns lacrimile,fara sa ma gindesc la ceva anume.Si cind am fost intreabata, cum ma simt.Nu mai stiam ce as putea sa raspund.Caci viscoleste o iarna tirzie, in sufletul meu.Si recunoasteam ascuns ca nu ma simt deloc bine,dar nu mai stiam ce as putea sa fac.Simt cum arde ceva in mine,simt cum ma usuca si imi maninca puterile,ce e mai dureros , e ca simt asta in fiecare secunda,mai profund atunci cind respir.

Si incerc sa ma mint , ca nu ma doare nimic.Incerc sa imi ud gura cu apa si cu hrana, ca sa imi umplu venele cu putere,asta insa la nimic nu ma ajuta.Si doar atunci cind tin ochii larg inchisi ,pot sa imi astimpar durerea,care se strecoara in mine.Sunt aici dar simt ca nu aici imi este locul,vreau sa plec si vreau sa ma intorc,vreau sa nu fiu desfarimata ca o frunza uscata pe pamint,dar ma usuc si vad cum rezultatul  , e fara scapare.Strig toti la mine,ma ignora dar eu fac asta de-o mie de ori mai mult,dupa ce fac , pling si simt cum creste durerea mea din partea stinga.Nu vreau sa le spun,vreau doar sa vada toti cum zimbesc , fie cit de fals.Caci ma simt minunat,si am iesit de acolo, alaltaieri , mai frumoasa.Caci ma usuc inlauntru,ma zgirie,arde in mine,ma loveste cind respir,imi ea puterea mea,imi umfla ochii de dimineata,ma taie …

Si sunt trista,caci cind ma uit in jurul meu , vad doar pereti ce ma privesc cind pling.Imi astup gura , sa nu ma auda cineva , dar pot sa strig de durere,ca nimeni nu ma aude.Vreau acasa,vreau acasa mama si tata,dar nu pot sa ma duc,nu pot sa merg, ca mi-e destul o ora sa merg si apoi trebuie sa stau restul in pat.Mi se usuca rasuflarea,cind imi dau seama ca nu mai am putere sa exist,cind nu ma asteapta nimeni , cind ma pierd de durere, cind imi umplu gura cu pastile doar ca sa ma amorteasca,cind nu stiu ce vreu ,cind nustiu unde sa ma duc,cind vreau sa maninc si nu o pot gasi pe mama in bucatarie,cind vad ca se duc toti,surorile mele se duc si nu mai ramine nimeni  , cind vad ca cineva se inerveaza pe capriciile mele , cind nu ma asculta nimeni.Cind vreau acasa si nu am la cine sa ma duc,cind ies din 4 pereti si nu am unde sa ma duc.

Culoarea fulgilor de nea se pierde,si cu toate ca vreau sa vina primavara,inteleg ca ma pierd si eu cu ianra asta.Imi pare rau , ca astfel trec secundele vietii mele.