In lunga noapte rece , a fulgilor de nea,

Te-as fi chemat , eu iarna precum te-am alunga.

Atit de rece ,sa-mi cazi pe adincul suflet,

Povara singurtatii,ce greu te mai rasufli.

Te legeni in ograda,pe ultima luna grea,

Si pasul ti-e slabit,se pierde urma ta.

Ecoul tau se aude prin toata lumea,

Si frumusetea ta,se pierde acum  intr-una.

Poate te uit si apoi incet te rascolesc,

Putere ai avut,sa-ngheti un suflet omenesc.

Acum cind vad ca ti-ai cumparat bilet,

Iti spun , la revedere fara nici un regret.