Luna din geam te priveste , iar tie sufletul iti este uscat odata cu a ta privire.Si vrei din tot sufletul , sa ii dai glas cuvintelor tale, incerci si nu reusesti pina cind ramii o uscatura muta .Puterile ti-au foast luate, si nici macar nu te poti misca din aceasta intunecata incapere.Ostenita in miile de priviri , reci si ciudate care totusi isi exprima o distanta dura si impetrita , uiti si nu mai simti nevoia de a sterge praful de pe obositele gene.Si nu esti trista , pe cit de uitata ,si nu esti obosita pe cit de fugarita.Si alergi un absolut de ziua periduta in rasaritul acoperit de ceata.Si nu te uiti, cum afara se joaca timpul , mai lasind cite o urma , pe acolo unde vei calca miine.Te ascunzi , sau te lasi acoperita cu plapuma tacerii , insa deseara , tu deseara ce vei spune ? Doara seara , are parfum de intelegere si ascultare, de tacere chibzuita si de descarcare prin cuvinte.Dupa o zi , inecata in mii de intimplari , obostita , alergi cu sufletul acasa , in linistea serii.
Uitata , printre secundele zilei , constiinta se trezeste pe ideea ca , tacerea ta este totusi un motiv care ti-la apasat , singuratatea.Apoi inecata in tacere , care te-a facut sa fii “omul mut ” , iti pierzi puterea de a mai vorbi .Si te simti ratacit.La tine acasaa.Caci casuta ta ,are nevoie de respiratia ta calda , are nevoie de glasul tau sa o laude in fiecare seara.Astfel se pierde si ea , cu singuratatea ta.Nu parasiti , voi cei care pelcati casa , nu o parasiti , lasind-o sa tremure de frica , de hotii care vor intra oricind in ea.Caci , vei simti si tu , ce inseamna sa intri pe usa casei tale,tacind.

Vei veni acasa , parcus un drum de unu singur , si in infinitul tacerii vei fi inecat.Caci tu , deseara ce  vei spune ? !