De ce , tu tata , mi-ai spus ca iarna nu este frig ,

Cind ma simt ranita , de cel mai puternic vint.

Ma ingheata timpul si nu pot sa simt nimic,

Aud ecou de tristete , aud cu un glas pitic.

Pamintul imi deschide usa fara stire,

Sa refuz nu pot , nu am eticheta de nemurire.

Si simt cum rupte-mi sunt puterile care le-ai dat,

Prea mult a trecut , iar timpul le-a luat .

Nu am puterea , nici sa infrunt vre-o boala,

Ma uit in suflet , vad o cutie goala.

Ai spus ca pot sa trec peste vremea grea,

Dar nu ai spus , cum sa fac in calea mea,

Ai spus cu rivnitura , ca totui e trecator ,

Dar  , de ce , ranile ma dor ?!

Incerc sa ma imbrac intr-o haina alba,

Sa pot sa imi ascund a mea inima slaba,

Si imi aduce frigul un ecou tirziu ,

Un suflet inghetat , desi nimic nu stiu.