Mama , tu esti toata sclipirea stelelor adunata intr-o singura respiratie.Tu esti toate ritmurile mele ale inimii , atunci cind se zbat de fericire.Tu esti toate florile , adunate intr-un parfum de profunzime .Tu esti toate lacrimile mele , care se strecura pe al meu obraz.Pot sa spun clar ca tu esti fiinta care nu as putea sa o compar cu ceva sau cineva . Caci mama mea , tu esti mai mult decit tot universul asta luat in brate , seara sau dimineata.

Si atunci cind afara ploua , iar picaturile de ploaie se astern domol pe obrazul meu , eu simt cum aceste picaturi de scurg din cerul tau , simt cum tu te sufoci de durere.Fiecare furtuna , viscol , este o durere care tu o simti , si doar astfel mi-o trimiti mie.Caci tot ce simte sufletul tau , trece in sufletul meu . Stii de ce ? Ca sunt rupta din sufletul si inima ta , pe mine sunt asezate bucati de carnea ta , si prin mine traieste singele tau.

Mama , toata durerea mea se zideste  , doar atunci cind te vad pe tine trista.Cind tu esti dezamagita , sunt trista si eu , cind tu esti suparata eu incerc sa zimbesc , ca sa vad cum imi zimbesti .Simt cum sufletul , se usuca atunci cind tu ai lovituri sufletesti , simt cum fiecare firicel de durere , patrunde prin fiinta mea si tot ma apasa.Nu vreau mamica  , sa te vad ranita , vre-odata.Tu nicioadata , nu ai putut sa te superi mult , nicioadata.Tu ne-ai invatat pe noi cum sa iertam , sa uitam  , sa intelegem , sa ne stergem lacrimile , sa citim , sa scrim corect , sa iubim.Tu ne-ai aratat , cum e sa iubesti adevarat si la infinit , fiind fidel acestei iubiri , intreaga viata.Nu plinge , mama mea , caci acestea lacrimi imi nasc uscaturi in sufletul meu , cind ar trebui sa ma inunde.