O ultima rasuflare de iarna.

common_kestrel_under_light_snow_by_claudeg-d5nq2d6Nu imi simt obosite genele , care clipesc atit de sufocat in urma unei priviri laste in coltul acestei lumi.Nu vad  cum ochii se simt obositi atunci cind peste ei se varsa o lume in lacrimi.Dar simt cum se ghemuieste sufletul ,amortit si ostenit de acest frig , care il ingheata si apoi   aceasta caldura a soarelui aseptatat inutil , care totusi pare ca iti dezgheata , lasindu-ti sufletul spalat cu apele lipsite de sens.Si cit de greu , ii revine pamintului sa isi auda rasuflarea , sub aceasta plapuma a iernii , care isi pierde urmele intr-un apus de zi. El rasufla greu , de parca astazi , ar fi ultima lui viata.Iar ploaia incearca sa ii lase urme in ochii pamintului , si il lasa pierdut in mii de lacrimi ceresti.Oare de ce ? Astazi cerul plinge. . . As ruga ploaia ca sa isi inceteze , aceasta scurgere ca sa ii lase haina pamintului uscata.Dar ploaia , ma priveste ciudata , si incearca sa imi deschida durerile cerului.Caci se varsa cu durere si regret, pentru sufletul omului.De fapt , aceste sunete , care cu greu se rasucesc prin ecoul acestei ploi de iarna pierduta , are sa ne vesteasca ca venirea ei , e doar pentru a spala urmele cenusii care le-a lasat ingheturile.

Din coltul acestei lumi , intorc privirea si vad cum timpul domol , isi incetineaza pasul.Paseste adinc si plapind pe aceste respiratii de aer , de parca ar vrea sa nu trezeasca pe nimeni , din somnul amortit , din asta seara.Insa ,probabil ca miine la un rasarit de dimineata , v-om simti arsurile si urmele lui.

Iarna isi grabeste pasul , si cu toate ca are dorinta ce ii arde in suflet  inca vie , dorina de-asi intoarce privirea inapoi si mai cugeta pe tarimurile acestei vieti , ea isi taie seva si nu intoarce nici un furis de privire .Caci acum , ea urmeaza privirea din inainte ei , caci timpul ei demult sa scurs.Si cu toate ca o vad cum e trista , ea e si lipsita de dorinta de-asi mai flutura sufletul .

Pamintul si eu , doua rasuflari inutile , care ostenesc la marginea timpului, unde nimeni nu ne poate simti si trece.Noi nu suntem trecatori , noi doar suntem rupti de voi.Privim pasul fiecarui trecator , dar nimeni nu are puterea sa ne simta.

Published by daianapirgaru

Hello, there! My name is Diana. I am from the Republic of Moldova. Moved to the United States in 2016, and started from the beginning. I was born to inhale words instead of air, to have ink instead of blood, to live thousands of years everything people live in a moment. Since I remember myself, I had this deep connection with the moon, autumn, and woods. I was the sensitive child in the family or the weirdest one. I discovered my passion at an early age, but my wings were broken since I was in high school. Didn't stop flying. Moved to another planet, where I had to learn English from the beginning. I am an overexcited person who adores words and struggles with grammar. I write gritty short stories, novels, and poems, holidays articles, etc. Besides that, I am a student and a MOM.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

My Soul In Silence Waits

For you alone my soul in silence waits — Psalm 62: 1

Help Break The Silence

Give A Voice to the Voiceless

Orkidèdatter

Faith is seeing light with your heart when all your eyes see is darkness.

The Truth about Serge Benhayon

By Students of Universal Medicine

%d bloggers like this: