Femeia astazi e un cint ,
De ce doar azi , toti o slavesc ?
De ce ? Doar ele in fiecare zi din viata lor in noi plamadesc.
Muncesti de zi , intr-o cetate
Muncesti si nu stii , odihna in noapte,
Iar rodul tau , il vezi in noi ,
Si nu iti trebuie nici ploi.
In toate esti parfumul ce persista,
Voi femei cu chip de profesoare,
Voi nu stiti ce ineamna , odihna in zare,
Ne luminati in fiecare zi ,
Traiti pentru noi ,pentru noi ve-ti imbatrini.
Voi sunteti tacute si muncitaore,
Niciodata obosite , chiar de sunteti fara suflare,
Ati facu totul , iar ei spun ca nimica ,
Ati adus viata , undei ei au adus frica.
Tot ce noi stricam , voi reparati intr-una,
Va staruiti , cresteti copii pin cade bruma,
Si seara in amurg ramin fara putere si suport,
Dar nimeni nu le crede , cind parui carunt si nu mai pot.
Zimbiti chiar daca sufletul amarit va plinge ,
Luminati o lume cind totu in voi se stinge,
Atit de triste si tot atit de fericite ,
Trebuie sa va pastram , sunteti mai mult citite.
Voi femei cu chip de profesoare ,
Voi sunteti suflete sfinte de mame.
Si nu doar astazi trebuie sa fiti felicitate,
In fiecare zi , nu trebuie uitate.
Caci tu , femeie esti veriga vietii,
Tu esti vie , chiar si in drumul batrinetii.