Plecarea ta , tata ma uscat , m-a rupt si mi-a lasat doar rani ce nu am cum sa le vindic , mi-ai luat un sens din viata mea.Caci cit de mult mi-ai trebuit tu  , de fiecare data cind ma trezeam.Chiar daca de multe ori m-ai facut sa ma supar , pe mine si pe mama.Tu ai continuat sa fii un sprijin in viata noastra.Tu ai crescut putere in mine , asa fara ca eu sa fiu constineta de asta.Si tu aveai un glas de care imi era frica mereu dar totusi atit de intelept se cuvenea.De multe ori nu stiam cum sa iti arat dragostea mea , caci am uitat cind ultima oara ti-am zis ca mi-e dor sau am nevoie de tine.Acum cit de mult as dori sa te cuprind , dar nu am cum.Si cel mai mult ma durut ca ai plecat de linga mine , fara ca sa te mai pot tinea in brate pentru un minut,fara ca sa imi spui ceva care transparent mi-ar incalzi gindurile si sufletul.

Te stiu plecat , mai mult nu stiu nimic de tine.Iar de mine , tu nu stii decit ca sunt mare si inca traiesc.

Dar eu aici pe pamint , ma simt un firicel de respiratie care abia de mai reusesc sa traiesc.Nu mai simt nici o suflare de putere in respiratia mea.Caci de cind te stiu plecat , de mine a uitat bucuriile.

Si unde stai tu acum ? La marginea padurii care tinjeste mereu dupa ceva.Sau la mariginea marii , care vorbeste tulburata de neintelesurile ei.

Unde esti tu tata? Caci ai pleacat fara urme , nici pasarele nu pleaca asa.Ai plecat cu o voce amortita , nici anotimpurile vietii nu se desprind asa.

Si te aud chiar daca nu imi vorbeste.TE aud chiar daca ma privesti doar.Te aud cum spui : ” Iarta-ma copile de  nu iti mai vorbesc , iarta-ma copile de iti mai gresesc.Plecarea asta ma ars de viu , si sunt si eu lipsit de putere , ma privesti dar nu ma vezi , ai grija copile ce sufletul iti cere.Sunt in spatele tau , te ajut si te ridic cind cazi , putere ai doar eu ti-o dau , si sunt linga tine chiar daca nu ma vezi , copile ai grija sa crezi.”