Merg pe strada , si uite , Doamne cum privesc unii , ca nici fiarele nu pot sa amorteasca asa in privire.Uitindu-ma in ochii unui animal as vedea mult mai mult , decit in ochii unui om de acesta.Caci ochii animaluluisunt pierduti de prigonirea lui , si de viata lui salbatica.Sa fie oare atit de rai ? Atit de grei ? Oameni care judeca fara ca sa inteleaga ce au spus .Oameni care te distrug .Oameni care isi pierd valoarea vietii.

Se asterne peste plapuma zilei tale , o umbra care totusi crezi ca e invizibila.Dar o ascunzi , si stiind ca gresesti muti din locul asta , totul dupa perdeaua care crezi ca te va ascunde cumva.Si nu privesti in urma , si nici in jurul tau , ar fi prea dureros sa intelegi ca ai gresit , si ca esti vinovat , sau ca ai dezamagit cumva.Ar fi prea ” batjocoritor ” sa iti ceri iertare . Caci undeva tu incepi sa crezi ca astfel iti patezi aroganta ta de doi bani.Si mergi inainte , cu arma in mina fara sa te feresti de toti cei au puterea sa ti- o vada.Lovesti totul si lasi in urma ta , un nimic.Iar  la pasul tau , se aude rana naturii cum suspina.Continui sa nu iti pese ca esti cel care spui rau , gindesti incorect si te-ai invatat sa scuturi din oameni o lume a lor , cu tot cu sperante vii.Ranesti si primesti undeva satisfactie  , fara ca sa te gindesti ca cineva sta ghemuit sub un colt de perna si inghite lacrimile care nu il lasa sa rasufle adinc.Ti-e atit de greu mersul incit pamintul se aude cum geme de durere , iar pasarile fug de tine intr-o lume ascunsa , oamenii insa care sunt oameni , pur si simplu te resping sau iti mai dau inca o sansa sa te afli in lumea lor.

Esti sageata cu venin , care este flaminda de acele suflete bune si frumoase de privit.Si din tot binele care il primesti , te razbuni pentru a nu poti oferi tu acesta bunatate.Si continui sa furi zimbete din ochii lor , sa omori bucurii din inimile lor , si sa desparti o lume de aceeasi lume.Strigi in gura mare , cuvinte care nu au o judecata .Cuvinte risipite in ultimul praf de pe pamint.Si arunci replici de parca tu ai sti totul.

Iar eu , sau el ,  sa ne dezmarginim de tine si sa continuam sa stam aici , la o marigine de drum si sa te ascultam cum astazi ai sa mai spui ceva nou , ceva mai dureros.Si te privim cum pasii tai , sunt rupti de timp , caci te misti spre nicaieri.Atita rautate nici timpul nu a mai intilnit de ani buni , printre risipitele lui zile .

Si te iarta toti , caci mai sunt si oameni  buni.Dar tu nu poti sa te opresti , si nu pentru ca esti un om rau , dar pentru ca ti-e rusine sa iti scoti masca si intr-un final sa iti dai seama , ca tu esti praf , esti un nimic care a strins linga el mai multe nimicuri impachetate in etichete.Macar nu poti sa iti dai seama , cum au putut altii sa te ierte , si macar nu intelegi cum e sa simti ca te doare .Esti un om pustiu , si nu esti rau , dar ti-e greu sa intelegi ca viata ta nu este fericita , ci doar te prefaci si te ascunzi.Mergi pe drumuri pustii , si pasii tai te duc niciunde.Si atunci cind intelegi ca zilele iti sunt fara rost , te grabesti sa traiesti fara ca sa stii ca miine tu deja vei muri.