De cite ori , ma intorceam la tine ,  eu nu simteam rasuflarea ta vie .Erai tinuta in praful uitarii tirzii , erai ascunsa si pe zi ce trecea , mureai in miinile singuratatii.Grabita veneam sa iti sterg de sub gene ,praful care se aseza atit de usor , si nu din cauza ca l-ar inmulti cineva dar din cauza uitarii.Simteam tristete de la tine , si ma inghetati atunci cind adormeam in bratele tale , te-ai facut sub forma indiferenti si respingerii , de un timp si ceva , nu ma atragea nimic si nu ma chema nimica sa vin linga tine.Obosita imi sterg sudoarea muncii mele , care incearca sa te curate , si sa mai scoata gunoiul respiratiei tale.Dar nu faci nimica ca sa simt , ca anume tu ma incalzesti .Esti rece  , mai rece decit poate fi o iarna intreaga ,si cind  bat la usa ta , ma inghiti in recele tau , cum simt ca imi crapa inima in mii de bucati.Cineva te-ar defini ca un cuib care aduni copii pentru ai alina , pentru ca ei sa simta refugiu in mirosul tau , nustiu de ce , a disparut demult acest sentiment in sufletul meu.Te impachetez in orice , iti cumpar si iti mai scot cite ceva vechi , iti pun baloane colorate , iti pun flori care sunt gata sa te doboare de un parfum curat , dar ceva nu merge .Mereu ceva e lipsit de sens in tine, de culoare , de viata.Imi acoperi sufletul cu cea mai mare durere si cu cel mai amortit dor , sunt trista cind iti deschid usa si la ” Buna Seara ”  apoi nu primesc nimic inapoi.Macar nici o adiere de respiratie , care m-ar face clar sa inteleg ca esti vie.

Am deschis usa inainte ca sa plec si am simtit ca de undeva , se spulbera si se darima colturile tale.Pe -un minut mi-a fost indeajuns ca sa iti vad intreaga tristete si ca sa ma opresti , cu toata dorinta.Am ramas . Si cu toate ca stiam , ce rani ai pe suflet , am hotarit sa iti spun.

” Tii minte primavara care ne-a lasat pe ambele suflete o durere profunda , care te lasa sa te ghemuiesti in lacrimi si apoi sa iti astupi gura ca nu cumva glasul , sa strige de durere ? Tii minte seara ceea cu miros de frunze uscate si mult fum , fumul de tristete  ? Tii minte cum rasufla pamintul la caderea mea ? De atunci noi am cazut in genunchi  , si am avut puterea sa ne ridicam singure.Si nimeni , niciodata nu va stii ce a stat in saptele acestei puteri.S-a scurs totul din noi , si orice vuiet de vint si orice viscol , ne muta din loc , ne rupea .Caci am pierdut din putere dar am putut sa ne tinem , in picioare.Si a trecut un an , decind nu mai vorbesti si nu mai simti caldura , de la nimeni , imi pare rau ca spun si despre mine asta.Tu nu m-ai traiesti , dar stiu ca poti sa reinvii.Si stiu , ca de-o mie de ori , vrei sa strigi la mine ca sa nu te las si eu singura , dar crede-ma  , mi-e atit de greu sa ramin si eu in bratele tale reci , fara nimeni.Stiu ca nu poti sa redai caldura din cauza singuratatii tale , nu poti sa infloresti si nu poti sa mirosi a proaspat.Dar uite cum timpul si-a schimbat privirea , uite cum el a ajuns sa priveasca inapoi.Nu am putut sa urasc timpul nicioadata , el m-a ajutat sa zbor atunci cind mi-a fost mai greu , dar l-am urit atunci cind mi-a luat in zbor oamenii pe care ii iubesc.Si totusi nu am crezut ca pentru noi , el va privi inapoi.Dar stai , el nu priveste inapoi ci el pur si simplu adauga ceva acolo unde a luat ceva.Si cu el, noi ne intoarcem acasa.Casa , vatra mea sfinta ce a ingheat de citeva zile bune .Casa tu ce ai amortit pe-un pamint mucegait , deschide-ti lumina in privire si intimpina oaspetii cu multa caldura.Noi venim , noi toti venim.Vine tatal tau si mama ta , si tu continui sa fii batrina noastra.In ochii tai , voi gasi stralucirea fericirii si doar tu imi vei lasa ochii inlacrimati de bucurie.Asa cum astepti tu , asa astept si eu pe mama si tata .Si nustiu daca voi reusi sa scutur tot praful care sa asezat , ma doare toata fiinta mea si stau la marginea prapastiei de viata.Dar traiesc caci primavara asta , mi-a soptit ca ei s-au pornit sa vie acasa “.

Casa , asteapta-ne ca venim !!

Dincolo de lumea asta , care traieste din propriile principii , care nu poate ierta si nu poate privi cu ochii gingasi ai bunatatii , care e nemiloasa si greu de inteles , care a uitat sa rida , sa plinga adevarat.Care a uitat sa iubeasca .Dincolo de ea , tu plingi chinuita natura.Esti o batrina mama a acestui pamint , acestui univers  .Esti o batrinica care tinjeste la marginea drumului uitata.Azi plingi si ingheti fiecare rasuflare paminteasca , de te razbuni sau pur si simplu nu mai stii cum sa traiesti .Sau poate daruiesti ce ti se da , aceasta tacere si singuratate prinsa de zdrentele reci ale frigului.Mi-e teama sa te intreb , ce simti . Stii de ce ? Caci daca iti voi auzi raspunsul , eu ma voi ascunde si voi ingheta , asa cum incerci sa te arunci undeva in pustiu , ca sa nu simti ranilie care te manica de viu .Dar te-as ruga sa iti desprinzi tacera si sa-mi vorbesti , iar eu sa te pot sa te ascult.Vorbeste printr-o adiere de vint , printr-un miros de floare tirziu inflorita , prin curajul ghiocelului zglobiu , prin vuietul riurilor desprinsi din miinile iernii , vorbeste-mi prin ploaia care ma uda si ma lasa sa te simt pina la ultima picatura de viata , si ma lasa dezgolita de ranile tale.Caci stiu ce simti , stiu cit de greu iti este sa traiesti si sa mai lasi ceva frumos acolo unde nu se pretuieste si nu se pastreaza.Te sustine Dumnezeu si soarele , restul doar se prefac.Oamenii se prefac ca te iubesc , caci altfel eu nu le-as intelege iubirea lor care te face sa te simti singura si urita , si atit de ranita.Nu plinge natura cu glas de mama , nu plinge .Sau plingi si revarsa-ti lacrimile pe condeiul lumii .Dar ma tem sa iti spun , ca lacrimile tale nu v-or fi intelese , de ei .Nu plinge peste firicelele tale de existenta , te rog sa nu plingi .Caci daca m-ar durea ceva , si ma sfisie de durere , eu pling in largul miinilor mele care imi acopera glasul , care reda o moarte si o pierdere de viata.Nici tu nu mai plinge pe deasupra ta , dar in sinea ta .Acopera-ti ochii cu miina ta si stringe in pumn tot ce-ai sa aduni , si lasa ca lacrimiile sa-ti faca un lac cu apa sarata , caci acolo v-or  gusta din noi fiecare.Inchide-ti durerea intr-un colt de noapte , umbrit de aparenta lunei ce exprima si ea o durere nedifinita , acolo sa iti inchizi si glasul amortit de frigul durerii tale , si deschide-te intr-o dimineata cu zimbetul soarelui ce nu a suferit nicioadata , si incearca sa traiesti atit cit ti sa dat , de ar vrea mai mult cineva , sa pleci fara sa privesti in urma-ti , sa pleci .

Nu plinge natura , caci ei nu v-or intelege , dar te v-or blestema si mai mult.

 

Imagine preluată de pe:http://mariusnp.blogspot.com/

Cind simti ca viata ,ti-se aseaza pe un cer curat ,

Esti fericit ,copile ,esti fericit neincetat.

Chiar daca inima arde si ti-se fringe ,

Nu plinge , caci ai pe cineva care in brate te  stringe.

Ce inseamna ,sa ai tu o mama ?

Ce inseamna,copil sa te stii ?

Te simti , o frunza atit de libera.

Te simti ,nu strainul cu frica..

Voi alergati in curte acasa ,

Si sunteti chemati , degraba la masa ,

Apoi pina in aseara ascultati ,

Voi mame aveti , eu nu am , mai frati.

Zimbiti si traiti , fara o grija ,

Va bucurati , frumos de viata ,

Fara a sti ca intr-o bijma ,

O rasuflare-i fara glas.

Si cind de la scoala , plecati in graba

Sunteti atit de asteptati ,

Voi nu aveti de unde , sa stiti degraba

Ce-i inseamna sa fii singur , mai frati !

Voi aveti sprijin si caldura ,

In fiecare seara si pina dimineata in bruma,

Si sprijini si laudati , mai apoi.

Voi aveti mama , dar nu noi.

Iar dimineata cind la scoala ,

Va mai trezeste , ceaiul ei .

Iar noi cu greu si fara mama ,

Noi nu avem nici ceai de tei.

Ne mai loveste , cite-un cuvint,

De la trecatorii vietii noastre ,

Pe noi ne apara doar bunei ,

Pe voi nu buneii ,va apara.

De aveti note mari sau mici ,

Sunteti ciuliti sau laudati in soapte ,

Noi singuri amariti suntem ,

Doar urma de singuratate.

Voi aveti zile de sarbatoare ,

Si amortit va bucurati intr-una ,

Noi n-avem idee ce e asta ,

Orice zi , e totuna.

Voi mame aveti iar eu nu am ,

Si nu ma bucura nici dimineata ,

Inca o zi s-a scurs frumos  ,

Si ma ascunde astazi , ceata.

E greu sa intelegi , tirziu ,

Ca te-a mincat singuratatea.