” Nu plinge , tu natura.”

429868_517659294915325_12341878_nDincolo de lumea asta , care traieste din propriile principii , care nu poate ierta si nu poate privi cu ochii gingasi ai bunatatii , care e nemiloasa si greu de inteles , care a uitat sa rida , sa plinga adevarat.Care a uitat sa iubeasca .Dincolo de ea , tu plingi chinuita natura.Esti o batrina mama a acestui pamint , acestui univers  .Esti o batrinica care tinjeste la marginea drumului uitata.Azi plingi si ingheti fiecare rasuflare paminteasca , de te razbuni sau pur si simplu nu mai stii cum sa traiesti .Sau poate daruiesti ce ti se da , aceasta tacere si singuratate prinsa de zdrentele reci ale frigului.Mi-e teama sa te intreb , ce simti . Stii de ce ? Caci daca iti voi auzi raspunsul , eu ma voi ascunde si voi ingheta , asa cum incerci sa te arunci undeva in pustiu , ca sa nu simti ranilie care te manica de viu .Dar te-as ruga sa iti desprinzi tacera si sa-mi vorbesti , iar eu sa te pot sa te ascult.Vorbeste printr-o adiere de vint , printr-un miros de floare tirziu inflorita , prin curajul ghiocelului zglobiu , prin vuietul riurilor desprinsi din miinile iernii , vorbeste-mi prin ploaia care ma uda si ma lasa sa te simt pina la ultima picatura de viata , si ma lasa dezgolita de ranile tale.Caci stiu ce simti , stiu cit de greu iti este sa traiesti si sa mai lasi ceva frumos acolo unde nu se pretuieste si nu se pastreaza.Te sustine Dumnezeu si soarele , restul doar se prefac.Oamenii se prefac ca te iubesc , caci altfel eu nu le-as intelege iubirea lor care te face sa te simti singura si urita , si atit de ranita.Nu plinge natura cu glas de mama , nu plinge .Sau plingi si revarsa-ti lacrimile pe condeiul lumii .Dar ma tem sa iti spun , ca lacrimile tale nu v-or fi intelese , de ei .Nu plinge peste firicelele tale de existenta , te rog sa nu plingi .Caci daca m-ar durea ceva , si ma sfisie de durere , eu pling in largul miinilor mele care imi acopera glasul , care reda o moarte si o pierdere de viata.Nici tu nu mai plinge pe deasupra ta , dar in sinea ta .Acopera-ti ochii cu miina ta si stringe in pumn tot ce-ai sa aduni , si lasa ca lacrimiile sa-ti faca un lac cu apa sarata , caci acolo v-or  gusta din noi fiecare.Inchide-ti durerea intr-un colt de noapte , umbrit de aparenta lunei ce exprima si ea o durere nedifinita , acolo sa iti inchizi si glasul amortit de frigul durerii tale , si deschide-te intr-o dimineata cu zimbetul soarelui ce nu a suferit nicioadata , si incearca sa traiesti atit cit ti sa dat , de ar vrea mai mult cineva , sa pleci fara sa privesti in urma-ti , sa pleci .

Nu plinge natura , caci ei nu v-or intelege , dar te v-or blestema si mai mult.

 

Imagine preluată de pe:http://mariusnp.blogspot.com/

One thought on “” Nu plinge , tu natura.”

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.