A luminat frumos in noapte,

O stea plina de singuratate,

Si atunci cind a cazut , s-a stins,

Un suflet ragusit de plins.

Ma ardea orice rasuflare,

In toiag anii in sir de vigoare.

Si nu puteam sa-i spun ,nimic.

Un glas de suflet ,pripit.

Si frig de frigul lui ,imi era.

Durerea mea ,nu se mai simtea.

Caci atunci cind sufletul plinge.

Nici o bucurie ,nu-l poate asa stinge.

O stea cazuta , ieri s-a stins.

Si mi-a luat un suflet plins.

Acum toate durerile ,ma cheama.

Amorita de  frig ,mi-e frica mama !

Ma aplec in genunchi si aud cum rasufla pamintul ,

Doamne,atit de greu imi rasufla sufletul ,

Ma dor ochii si glasul nu are putere ,

Cit si oare cum e ? Sa plingi de durere ?

Imi acopar glasul cu mina   fara putere ,

Si cit e de greu ,atunci cind se ia o mingiere.