Cineva mi-a spus ca demult nu ai mai scris , de fapt scriu in fiecare zi dar nu postez aici .Scriu oricind si oriunde ma aflu , daca nu pe hirtie atunci pe transparenta imagine desenata de ochii mei.

Cineva m-a rugat sa nu mai fiu trista , nu i-am raspuns nimic  si nu pentru ca nu mi-au ajuns cuvinte dar pentru ca erau prea multe si prea neintelese pentru cineva , daca le-as fi asezat in cuvinte apoi ar fi ingetat pina in profunzime.Am zimbit ascuns , dupa care am strins toata tristetea intr-o respiratie si am tacut.

Cineva m-a rugat sa stau , dar nu am avut timp prea mult ca sa il pierd.

Cineva m-a rugat sa ii fiu prieten , insa stiam ca prietenia are radacinile crescute fara a-ti cere permisiunea.

Nu am rugat pe nimeni nimic .Am rugat doar ploaia sa inceteze  si sa nu plinga pe trupul pina in sufletul meu.M-a privit ciudat , si a plins mai mult .

As fi inecat glasul si l-as amorti pina la ultima suflare , daca as fi strigat : De ce ? !  Raspusul i-a l-a daruit prin razbunare si prin lacrimile care imi inec eu stralucirea ochilor.
-Cum sa fiu eu fara suflare ? Cum sa nu iti stropesc eu ochii daca tu iti ineci genele , lasindu-le rupte usor.Eu doar te ascund de toti care te v-or ineca , eu doar iti ascund lacrimile care iti ucid puterile.Eu doar te inec ca sa termini . Odata ce iti opresti sufletul din plins , eu iti aduc soare intr-o clipita.

-Nicioadata nu te-am iubit , ca sa fiu sincera cu tine ploaie.Picaturile tale m-au lasat trista in fiecare dimineata.Nu intelegaem nicioadata , de ce te-as fi urit eu asa de mult.Sa stii ca tristetea mea se aseaza pe suflet sau e o haina de-a lui transparenta.Daca as putea sa ma opresc din plins ? Nu , pentru ca afara totusi ploua.