Invata-ma.

Invata-ma sa pling atit de mult ca sa pot mai apoi sa ma usuc ,
Invata-ma sa sufar de durere atunci cind imi vei lua o ultima putere ,
Invata-ma sa plec fara sa ma intorc in ultima instanta cind nu am sa mai pot,
Invata-ma sa ma prefac ca mi-e bine atunci cind tu nu vei fi linga mine ,
Invata-ma sa ma prefac ca nu iubesc atunci cind treci pe linga mine si eu te ocolesc,
Invata-ma sa am putere multa ca sa nu imi opresc singerarea muta,
Invata-ma sa ramin cum am fost si sa-nteleg ca nimic nu are rost ,
Invata-ma sa te astept oricind chiar daca nu vei mai veni plecind.

Invata-ma sa nu regret in noapte cind in vise vei aparea sau prin soapte ,

Invata-ma sa te iert mereu ,indiferent de mie bine sau greu ,

Invata-ma sa te pastrez si miine chiar daca  tu ma uiti de miine.

Invata-ma sa fiu plina de singuratate , atit de aproape de moarte,

Invata-ma sa pling in tacere atunci cind sufletul striga de durere.olakrolik_by_alicjarodzik-d65pgi8

“Tu cita putere poti sa imi dai.”

couple_by_martasyrko-d64c2lbNicioada nu voi putea defini sentimentul iubirii atit cit mi-am condamnat viata in miinile ei,Iubesc si asta stiu , mai mult decit atit nu am de unde sa aflu.Cu fiecare zi pot doar sa exprim cum dragostea isi formeaza radacinile si cit de puternice pot ele sa fie.Fiecare dinte noi suntem indragostiti care mai mult , care mai putin , totusi suntem insemnati cu privirea de acest sentiment.Insa nimeni nu stie de cite ori exista aceasta putere in miinile noastre si care este ea cea adevarata.

Exact si cert este ca o iubire adevarata are puterea sa ramina peste multi ani indiferent de orice.Exact este ca o iubire adevarata nicioadata nu poate sa iti provoace in mare masura mai multa durere decit fericire.

Ce pot spune eu la acest capitol ? Stiu exact ca atunci cind ma trezesc in fiecare dimineata sunt fericita , radiez de lumina incit si soarele ar fi gelos pe caldura mea . Stelele imi aduc nuante vii de stralucire iar luna continua sa ramina o umbra trista a ceea ce ramine in urma noastra.Nu grabesc timpul dar ii urmaresc amplititudinea lui , asa incit sa ma pregatesc la ziua de miine .Iar pentru ca l-am lasat sa fie stapin el in lumea mea ca intr-un final sa ma stiu vindecata de praful amintirilor pierdute.Simt gingasia fiecarei floare care acum si-a numit viata culorii adevarate , simt cum   privirea mi-se umple de transparenta unei oglinzi curate.Nu am uitat sa pling , nicidecum nu pot sa uit asta dar acum lacrimile pot sa le simt vindecate.Nu pot sa ma declar fericita atit timp cit visele nu imi sunt implinite , dar pot sa ma declar atit de puternica si fara frica atunci cind tu ma tii de minuta.Si stiu exact ca firul vietii care se zbate si se rasuceste in fiecare zi , a capatat sens.Tu nu ai devenit sensul meu ci ai fost inca de cind te caut , ai fost sensul vietii mele.In bratele tale sunt ca o floare sub cerul senin , atit de gingasa si fara teama.Iar aceasta notiune a sufletului meu in fiecare zi isi implineste virsta.Nu voi intelege nicioadata cum reusesti sa ma faci asa , sa imi daruiesti caldura atunci cind afara e rece , sa imi daruiesti totul atunci cind pot sa nu am nimic.

Cine esti atunci nu am stiut ,

A zburat un timp , m-ai invatat si te-am cunoscut.

Erai in visele mele de ieri ,

M-ai ajutat din nou sa sper.

 

 

Bunelul meu e singur.

Romantic_or_not__by_crazysherbaCind mi-a dat drumul de minuta , care era atit de rece Doamne.Cind i-am simtit rasuflarea atit de grea si deja fara prospetime , cind am vazut ca nu are puterea sa inghita o picatura de apa , cind am vazut ca glasul nu are puterea sa pronunte un cuvint corect .O singura dorinta se nastea , in miile de lacrimi care erau rupte din sufletul meu , nici puterea de-a minca nu imi venea si foame se pierdea dupa trei zile.O dorinta de-al tine in minuta si miine , de-ai simti puterea cum se agata de minuta mea , o singura dorinta aveam ca miine dimineata sa il vad ca rasufla.Spre seara insa am simtit inima cum se ghemuieste de durere , cum nu are puterea sa respire , cum lacrimile nu au stapinire si cum sufletul atit de tare doare ,Doamne.Atit de tare sa deoara incit vrei sa strigi si te risipesti acolo intr-un colt cu minuta la gura , sa nu te auda fratele mai mic , lui nui trebuia sa vada cum traiete durerea in mine.Cind nu poti sa vorbesti si esti inghetata , cind doresti sa ii spui atitea si cind intelegi ca ai gresit atit de mult in fata celui care miine dimineata nu va fi linga tine.

Am incercat sa alung gindurile , sa le fac ca nu le inteleg ca sa ramin inca sanatoasa , ca sa pot sa nu fiu tulburata , caci cind mi-le amintesc ma scufund de durere si nu mai am putere decit sa respir atit de greu.Si cind in jur se aud hohote de oameni care spun atit de simplu ” a trai destul ” , cum poti sa lasi fara rasuflate un om care e om.

Doamne , bunelul meu e singur linga prag , l-am visat ieri seara cum se uita trist spre cineva.Cindva ma chema atit de des sa vorbesc cu el , sa il ascult  dar eu de atitea ori i-am spus ca nu am timp.Mi-e rupt sufletul , mi-e taiat , mi-e scurs de putere.L-am pierdut atunci cind doream sa ii spun atitea , atunci cind imi lipseste atit de mult , atunci cind obisnuieam sa il gasesc in gradina , linga pomul de nuc , undeva.L-a inghit pamintul cu rasuflarea lui grea , dur a procedat pamintul.

Bunelul meu e singur si eu singura am ramas aici , caci era alinarea mea inteleapta , era o bucatica de suflet curat care ma astepta mereu .Cind a plecat , miinele lui reci si sufletul lui viu care sa stins atit de usor mi-au inghetat privirea si puterile , mi-au adus frica si mi-au stins speranta fericirii.

 

 

Eu cum imi hranesc sufletul ?

945061_362539163847184_1622193193_n (1)Mi-e frig si stiu ca lacrimile ma ingheata doar  lasindu-ma sarata mai mult.Ranile mele se usuca atunci cind florile de afara atit de frumos infloresc.Sunt mai mult decit o frunza parasita de vint si de natura , uscata si calcata de trecatorii lumii reale.Totusi frunza inca moarta de lumea ei , plina de vise furate in noapte si inecate de stralucirea stelelor frumoase.Ochii ei sunt tristi si uscati , dezamagiti incit e imposibil sa isi gaseasca o directie anume si sa o priveasca , trista mai multa ca nu gasesti pe cineva care sa iti imbratiseze privirea , fara ca sa intrebe cum te simti.Prafuit sufletul de amintirile unui trecut care nu inseamna nimica si in nimic se pierd , lasindo tot asa.Apa nu are puterea sa ii porneasca celulele care au fost inchegate din urma singelui demult uitat.Ce se intimpla ? Tristetea nu se defineste asa , tristetea doar se simte , tristetea nu poate fi hrana unui suflet.Si nici singuratatea nu poate defini o stare pe cit se poate de lunga , nu .Durerea este murdarita , este trecuta si uitata.Deci unde e fericirea ei , promisa?

Natura uita-ma in ultima picatura de apa din izvorul tau , acolo lasa-ma fara de glas si de privire , sa pot doar sa te simt cita finitate si frumusete imi vei lasa inlauntrul meu.Nu ma voi lasa furata nici de-o viclenie de-a oamenilor , macar nici nu ii voi putea asculta , tu imi vei fi unica realitate privita cu ochii inchisi.Tu poti sa imi hranesti sufletul cu ploaia vietii tale , poti sa imi luminezi privirea cu caldura soarelui tau si tu niciodata nu poti sa imi faci rani pe trupul meu.Tu niciodata nu poti sa imi murdaresti sufletul , nicioadata nu poti sa imi ceri ceea ce eu nu as dori.Cit de greu ti-ar fi , daca lumea mea intr-o zi nu va fi linga tine , tu poti sa ma lasi cu mindrie in alt colt de lume .

De tine si de stelele de linga luna , nu voi putea sa ma dezlipesc atit timp cit voi trai.Voi imi sunteti hrana atunci cind pot sa nu maninc nimica.De sunteti voi triste , eu sunt trista si eu , inecata in durerea care vorbeste la prima picatura de lacrima .

Si de ce , sa aud o intrebare repetata de-o mie de ori , tu de ce esti trista ?

Pentru ca fericita nu pot sa fiu atit timp cit sufletul meu nu se hraneste cu ceva.

Pentru ca nu ati incercat sa imi desenati un zimbet pe fata .

Pentru ca natura mea plinge.

Pentru ca luna e mereu trista , asa o vad eu.

Timpul nu zboara cum ne dorim noi.

Clock_by_Panka2009Am crezut pe o secunda ca nu pot sa scriu , dar cind m-am privit in oglinda am simtit cum respir , deci inca nu am murit.Stiu , sigur ca atunci cind nu voi putea sa scriu , voi muri.Nu pot sa fiu singura , nu pot sa fiu cum doriti voi si timpul nu poate sa imi fie dusman pe praful sufletului meu.Eu nu am suflet viu , el moare si reinaste in fiecare zi , pe cind voi care l-au gasit care sunt in cautare.Inima mea nu bate dupa ritmurile voastre ci dupa felul cum va privesc eu pe voi.Timpul pentru mine nui nimic , caci de el , eu pot sa ma dezmarginesc atit de usor.Eu cunosc deja cum timpul isi va plamidi urcare , de fapt eu ii asez suprafata , eu ii daruiesc din singele meu si il zidesc unde si cum vreau.

Dar timpul imi rapeste zimbetele , fericirea , lacrimile , tineretea , rasuflarea , durerea , invierea , nasterea , parfum lor , tuturor celor care ii iubesc.El mi-i ea si ii poarta mereu cu el , imi lasa o melodie atit de trista pe care inca nu am invatat sa o iubesc.Totusi , pe cit de mult credeti ca timpul  greu trece pe atit mai mult el va imbatrineste gindurile si va incetineaza zborul.Stim de-o mie de ori ca pierdem timpul si nu facem nimic , facind ceva.Ce e viata ? o saptamina deplinind o luna , o luna implinind un an. Timpul striga de durere , noi l-am facut sa simta durerea noastra , noi i-am dat privire pe cind umbla el orb , noi i-am dat voce ca sa strige in tacere iar noi neuazind nimic.

Pentru timpul voastru , mi-e prafuit sufletul de nimic.

Iertati-ma .

IMG_8441Iertati-mi cuvintul spus fara de prihana , iertati-ma ca nu v-am putut ierta , ca v-am raspuns vulgar si rece , uneori am spus ca nu trece.
Iertati-ma ca v-am mintit , ca v-am iubit putin si rau , ca nu am zis ca va fi bine , atunci cind era atit de greu.
Iertati-ma ca am plecat mereu , cind voi m-ati asteptat intr-una atunci cind eu din geamul meu , asteptam sa cada bruma.
Iertati-ma ca nu v-am ascultat , ca am venit tirziu spre seara , ca am fugit sau alergat de dimineata pina seara.
Iertati-ma ca nu am facut nimic , ca v-am mintit atit de mult , ca in noaptea asta sa fiu mut.
Iertati-ma ca am tacut cind trebuia sa spun atitea si vine vremea de demult , iar eu sa pot sa zic atitea.
Iertati-ma ca nu am putut sa invat o matematica buna, ca am scris noptile in rind si ca sa pot sa scriu si acuma.
Ierati-ma ca pling mereu , ca sunt trista si obosita , din lumea mea culeg si eu , doar florile cu floare plinsa.

Iertati-ma ca nu inteleg ce voi impreuna intelegeti , ca ma hranesc din pamintul meu si hrana voastra nu imi ajunge.

Iertati-ma ca va privesc cu mila si durere in suflet , dar voi ce faceti este greu si nustiu pina cind veti duce.

Iertati-ma ca uit sa gresesc si ma trezesc intr-o dimineata , greseala mea este pacat si nustiu voi ce o sa faceti.

Iertati-ma ca nu vreau sa plec din toate cuvintele cheie , ca ramin aici pina in mormint si nustiu ce o sa mai fie.

Iertati-ma ca in primul rind , mi-am asezat cuvintele mele din ele sa zidesc mormint si florile albe ale mele.

Iertati-ma ca m-ati pierdut si eu nu am putut sa fac nimic , dintr-un motiv ca nu am vrut sau poate eu eram nimica.

De ce ? !

death_in_the_sickroom_by_digsie-d64hxi9De ce oamenii pling ?

Pentru a nu seca linistea proaspata a ochilor.

De ce oamenii sufera ?

Pentru ca de asta au nevoie ca sa pretuiasca sufletul.

De ce oamenii zimbesc ?

Pentru ca sunt fericiti si vreau sa isi scurga sufletul.

De ce oamenii se supara?

Pentru ca vreau atentie si alinare.

De ce oamenii tac ?

Pentru ca vreau sa vorbeasca si nu au cu cine .

De ce oamenii vorbesc ?

Pentru ca sunt tristi si singuri.

De ce oamenii iubesc ?

Pentru ca inima altfel nu poate respira.

De ce oamenii inchid ochii ?

Pentru ca realitatea uneori nu trebuie privita.

De ce oamenii viseaza ?

Pentru ca astfel ei traiesc.