Iertati-mi cuvintul spus fara de prihana , iertati-ma ca nu v-am putut ierta , ca v-am raspuns vulgar si rece , uneori am spus ca nu trece.
Iertati-ma ca v-am mintit , ca v-am iubit putin si rau , ca nu am zis ca va fi bine , atunci cind era atit de greu.
Iertati-ma ca am plecat mereu , cind voi m-ati asteptat intr-una atunci cind eu din geamul meu , asteptam sa cada bruma.
Iertati-ma ca nu v-am ascultat , ca am venit tirziu spre seara , ca am fugit sau alergat de dimineata pina seara.
Iertati-ma ca nu am facut nimic , ca v-am mintit atit de mult , ca in noaptea asta sa fiu mut.
Iertati-ma ca am tacut cind trebuia sa spun atitea si vine vremea de demult , iar eu sa pot sa zic atitea.
Iertati-ma ca nu am putut sa invat o matematica buna, ca am scris noptile in rind si ca sa pot sa scriu si acuma.
Ierati-ma ca pling mereu , ca sunt trista si obosita , din lumea mea culeg si eu , doar florile cu floare plinsa.

Iertati-ma ca nu inteleg ce voi impreuna intelegeti , ca ma hranesc din pamintul meu si hrana voastra nu imi ajunge.

Iertati-ma ca va privesc cu mila si durere in suflet , dar voi ce faceti este greu si nustiu pina cind veti duce.

Iertati-ma ca uit sa gresesc si ma trezesc intr-o dimineata , greseala mea este pacat si nustiu voi ce o sa faceti.

Iertati-ma ca nu vreau sa plec din toate cuvintele cheie , ca ramin aici pina in mormint si nustiu ce o sa mai fie.

Iertati-ma ca in primul rind , mi-am asezat cuvintele mele din ele sa zidesc mormint si florile albe ale mele.

Iertati-ma ca m-ati pierdut si eu nu am putut sa fac nimic , dintr-un motiv ca nu am vrut sau poate eu eram nimica.