Uncategorized

“Nopti de vara , nopti cu parfum curat.”

Stock_93_by_UmbraDeNoapte_StockAcum dimineata este  scurta caci nu o mai simti cum se trezeste sub dulcele soare care te mingie cu primele raze vii.Nu simti cum din privirea ta inchisa se scurg lacrimile unei noi renasteri .Fiecare zi este o deschidere a unui geam din paradisul vietii.Urmaresti cum zimbeste natura , cum fiecare se bucura cu putinul pe care il face si il are , cum infloresc florile si fructele se daruiesc.

E vara , anotimpul care ma lasa sa scriu mai putin pentru ca imi ofera fericire si clipe traite atit de intens.E vara si acum fiecare suflet se lasa in bratele naturii vii , fie el cit de inchis si ranit.Iti tii ochii larg inchisi si simti cum pe sufletul tau se zideste caldura si parfumul lasat din pasii facuti.Te asezi pe iarba fina care iti linisteste trupul obosit si ti-se deseaneaza doar cerul albastru deschis , albastru senin albastrul care iti lumineaza privirea chiar daca ar fi tinunta in ascuns.Intelegi ca sufletul zboara dincolo de cer si pamint , iar tu te afli in peretii lui Dumnezeu , cerul si pamintul.Linistea te lasa mut si fara cuvinte , vreai sa vorbesti dar libertatea asta inchisa iti deschide imagini care mai intai ar fi bine sa le savurezi privind.Si asezata pe marginea unui pamint , traiesti sub rasuflarea lui , sub linistea si parfumul florilor curate , sub infinitul cer care te priveste incontinuu.Traiesti si nu stii in ce viata , oara vara este un anotimp rupt din paradisul lui Dumnezeu ? Intr-o astfel de masura , cu atita frumusete infinita  , cu atitea miracole desenate in fiecare zi intelegi ca acest anotimp a fost creeat pentru a-ti ascunde durerile vechi .

Astazi am ramas pina cind stelele mi-au desenat sclipirea in privire , am urmarit atitea cite am reusit sa o fac iar luna dezmarginita de toate a ramas trista in felul ei.Nu am inteles cit de frumoase pot fi noptile de vara , nu am inteles cit de frumoase pot ele sa fie.

Uncategorized

” Trecutul are vocea lui . “

venezia_by_le_regard_des_elfes-d62dci7As ruga timpul sa zboare pe aripile unui fluture negru spre cenusiu , sa moara intr-o clepsida de noapte.As ruga timpul sa isi atipeasca glasul si sa nu ne raguseasca la fiecare zi , apoi l-as ruga sa mai astepte.Simt ca inca nu mi-am umplut dorintele de-a fi un om matur , de-a uita de capricii si de zimbete zglobii lasate in fiecare clipa , de suparari inutile si de lacrimi pline de splendoare.Simt ca vreau sa fiu copilul lui mama care se joaca in fiecare zi , fara nici o grija si simt cum ma inec in amintiri , si simt cum e timpul sa ma retrag.

Oare cu fiecare zi , se schimba totul ? Oare acum si de miine , nu se va mai auzi primaverile cele duioase , oare ploia isi va schimba stralucirea sau soarele nu va lumina asa ? Oare lacrimile vor aparea doar in colturile ascunse , noapte si sub ecoul miinii tale ?

De ce nu putem numi farmec ceea ce exista si numim frumusete de nedescris ceea ce am trait cindva.Rasfoim zile , ani in trecutul nostru si culegem doar amintiri care se pierd , amintiri care se scutura intr-o melodie de nostalgie frumoasa a tot ce a trecut.Oare sa fie asta ? Atunci cind intelegem cum se scurge viata ? Oare sa fie observatia asta de timp , de ce atunci mi-se pareau anii intregi saptaminilie si astazi ele imi par zile.

Ar fi bine sa ne pierdem in trecut sau nu ? Trecutul este o viata care am asezato deja in romanul nostru , ce trebuie acum sa ii urmam prezentul.Doare sau nu , ne taie sau ne arde , ne sufocam de tot ce am trait atunci si ce traim astazi , bine sau mai rau , fiecare pagina ne va spune ca si prezentul asta a fost nespus de duios.Asta e notiunea timpului sa pastram totul si sa nu culegem nimic .

Astazi mi-am imaginat cum imi vorbeste trecutul , ce vocea curata si calda a avut !

the_castle_by_the_sea_by_emilysoto-d61jurb

Uncategorized

“Vintul scutura florile dar nu le pierde parfumul.”

the_old_bridge_by_m_eralp-d67iailAm ajuns la marginea unui drumulet care a fost rupt din cel mai mare drum , acolo am ajuns cu un gentuta plina de bucurii , de tristete , de incredere , de tradare , de prieteni mai buni sau mai rai , de cunostinte .Timpul mi-a oferit pe-o secunda sa stau pe trunchiul unui nuc batrin , ca sa pot arunca o privire in urma mea.Mi-a fost frica sa rup din egoismul meu , sa intorc privirea in trecut , dar am privit.Am simtit un rece profund , se pare ca atunci mi-am inghetat clipele in iarna unor amintiri , se pare ca am terminat doar o etapa din viata mea si am asezato deja frumos in memoria unui tablou al timpului.Ultimul an de acum , mi-a ramas tiparit in profunzime precum toti ceilalti .Dar am sa scot in evidenta anume schimbarile care mi-au servit pentru investire in mine , cele care m-au facut sa inteleg unele lucruri si sa am putere sa cred in mine si in tot de ce sunt capabila.Uite cum pe-o frunza mi-se leagana prietenii , tremur si intorc privirea spre stramosul timp care imi urmareste privirea , un strigat in tacere se aude de parca as fi vrut sa intreb , de ce ? Prietenii se leagana pe-o frunza tomnatica , oare acum se risipesc si ei ? Intrebarea era una la care stiam raspunsul eu.Recunosc ca se contureaza si greselile mele , nedreptatile lor si felul meu de a fi naiva.Intr-un final sunt aici , la capatul unui drum parcurs , cu mai multe eforturi si mai multe greutati,am ajuns acolo unde trebuia si da pot sa spun ca sunt implinita , doar pentru ca sunt gata sa zbor , aripile mele sunt puternice ,caci daca o fi sa cad ,voi putea sa rezist oricum.Totusi sunt ragusita si ruginita , de clipele frumoase care s-au scurs printre degete , nu pot sa imi privesc timpul caci el imi va spune clar ca nu isi poate schimba pozitia.Fiecare etapa a vietii are o clipa emotionanta a bilantului. Nu e tirziu pentru nimic chiar daca a trecut totul , este un inceput pentru o noua etapa a vietii , asa ne-am invatat si asa ne-au crescut.Pot sa spun clar , cu multa durere caci ma despart cu un parfum crescut in drumul acesta parcurs frumos .