As ruga timpul sa zboare pe aripile unui fluture negru spre cenusiu , sa moara intr-o clepsida de noapte.As ruga timpul sa isi atipeasca glasul si sa nu ne raguseasca la fiecare zi , apoi l-as ruga sa mai astepte.Simt ca inca nu mi-am umplut dorintele de-a fi un om matur , de-a uita de capricii si de zimbete zglobii lasate in fiecare clipa , de suparari inutile si de lacrimi pline de splendoare.Simt ca vreau sa fiu copilul lui mama care se joaca in fiecare zi , fara nici o grija si simt cum ma inec in amintiri , si simt cum e timpul sa ma retrag.

Oare cu fiecare zi , se schimba totul ? Oare acum si de miine , nu se va mai auzi primaverile cele duioase , oare ploia isi va schimba stralucirea sau soarele nu va lumina asa ? Oare lacrimile vor aparea doar in colturile ascunse , noapte si sub ecoul miinii tale ?

De ce nu putem numi farmec ceea ce exista si numim frumusete de nedescris ceea ce am trait cindva.Rasfoim zile , ani in trecutul nostru si culegem doar amintiri care se pierd , amintiri care se scutura intr-o melodie de nostalgie frumoasa a tot ce a trecut.Oare sa fie asta ? Atunci cind intelegem cum se scurge viata ? Oare sa fie observatia asta de timp , de ce atunci mi-se pareau anii intregi saptaminilie si astazi ele imi par zile.

Ar fi bine sa ne pierdem in trecut sau nu ? Trecutul este o viata care am asezato deja in romanul nostru , ce trebuie acum sa ii urmam prezentul.Doare sau nu , ne taie sau ne arde , ne sufocam de tot ce am trait atunci si ce traim astazi , bine sau mai rau , fiecare pagina ne va spune ca si prezentul asta a fost nespus de duios.Asta e notiunea timpului sa pastram totul si sa nu culegem nimic .

Astazi mi-am imaginat cum imi vorbeste trecutul , ce vocea curata si calda a avut !