Acum dimineata este  scurta caci nu o mai simti cum se trezeste sub dulcele soare care te mingie cu primele raze vii.Nu simti cum din privirea ta inchisa se scurg lacrimile unei noi renasteri .Fiecare zi este o deschidere a unui geam din paradisul vietii.Urmaresti cum zimbeste natura , cum fiecare se bucura cu putinul pe care il face si il are , cum infloresc florile si fructele se daruiesc.

E vara , anotimpul care ma lasa sa scriu mai putin pentru ca imi ofera fericire si clipe traite atit de intens.E vara si acum fiecare suflet se lasa in bratele naturii vii , fie el cit de inchis si ranit.Iti tii ochii larg inchisi si simti cum pe sufletul tau se zideste caldura si parfumul lasat din pasii facuti.Te asezi pe iarba fina care iti linisteste trupul obosit si ti-se deseaneaza doar cerul albastru deschis , albastru senin albastrul care iti lumineaza privirea chiar daca ar fi tinunta in ascuns.Intelegi ca sufletul zboara dincolo de cer si pamint , iar tu te afli in peretii lui Dumnezeu , cerul si pamintul.Linistea te lasa mut si fara cuvinte , vreai sa vorbesti dar libertatea asta inchisa iti deschide imagini care mai intai ar fi bine sa le savurezi privind.Si asezata pe marginea unui pamint , traiesti sub rasuflarea lui , sub linistea si parfumul florilor curate , sub infinitul cer care te priveste incontinuu.Traiesti si nu stii in ce viata , oara vara este un anotimp rupt din paradisul lui Dumnezeu ? Intr-o astfel de masura , cu atita frumusete infinita  , cu atitea miracole desenate in fiecare zi intelegi ca acest anotimp a fost creeat pentru a-ti ascunde durerile vechi .

Astazi am ramas pina cind stelele mi-au desenat sclipirea in privire , am urmarit atitea cite am reusit sa o fac iar luna dezmarginita de toate a ramas trista in felul ei.Nu am inteles cit de frumoase pot fi noptile de vara , nu am inteles cit de frumoase pot ele sa fie.