Incredere este atunci cind sufletul tau este strins legat de acel suflet in care iti scuturi mereu gindurile , visele si sperantele , gresele si dorintele.Increderea este piatra care se zideste intre doi sau mai multi oameni ,cind te simti inconjurat in cea mai apriga si puternica piatra , esti cel fara de frica .
Cind ai incredere in timp , el te poarta in zborul sau si iti arata ca nu in el trebuie sa ai incredere.
Cind ai incredere in soare , el se ascunde si te lasa in bratele ploii ca sa intelegi ca nu in el trebuia sa ai incredere.
Cind ai incredere in oameni ? Ei toti iti arata ca sufletul tau va ramine rupt si ghemuit de durere.
De multe ori inima iti striga ca ar trebui sa ti-o deschizi , ca e momentul sa vorbesti cu intregul suflet , dar de atitea ori nimeni nu stie ce te asteapta dincolo de zi.
Nu intelegem in cine si cum trebuia sa ne lasam sufletele , cita incredere merita fiecare si suntem pierduti si ascunsi sub umbra timpului.Suntem raniti de gindurile si vocea noastra incaruntita ,caci nu mai putem sa avem incredere in cineva.Suntem oameni cu inima frinta , caci nu stim cind si unde sa ne oprim , nu stim cu cine mergem de mina si nu stim daca  este omul bun cel care este din urma noastra.Fiecare clipa ne intrebam daca este corect sau daca am putea .Avem in ochi incredere pierduta atit timp cit ne ranim , ne inselam , ne lovim usor , atit timp cit suntem pierduti.