Atunci cind traiesc printre oameni ,simt ca ma inec in aerul lor , ca nu pot sa respir profund , ca mi-e foame si mi-e sete si simt ca de fapt acolo nu pot trai.Mi-e deajuns o singura zi , sa o absorb de dimineata pina seara tirziu ,acolo sa vad priviri obosite care nu pot zimbi , care nu ma insufletesc si sunt lipsite de sensul lor de viata buna.Ranite , bolnave ,flaminde asa le vad.Cu fiecare zi mi-e greu sa ma trezesc si ajung obosita de respiratia mea ,acasa nu sunt eu.Nu pentru ca as fi ales , caci am ales viata voastra ,am ales sa traiesc atit de plictisitor si am vazut ca nu pot sa exist acolo.Cind m-am ascuns aici , printre cuvinte ,am vazut ca pot sa imi simt sufletul la fiecare atingere a fiecarui cuvint pe care il creez , pot sa pling si sa zimbesc , pot sa vad lumea din miile de colturi existente, chiar daca pot sa fiu uitata.Aleg sa ramin prafuita ,uitata , aleg sa ma aflu aici auzind cum sosoteste glasul sufletului meu ,simtind cum ma raneste fiecare trecator .In lumea sa ma trezesc zimbind , la fiecare pas sa reflect stralucire si sa ma bucur de nimic ,aleg sa ramin prafuita in lumea mea.

Fiecare pas pe care il fac ,aud cum rasufla toamna.Te doare vocea ei care amorteste de sub caderea frunzelor tirzii ingalbenite .Nustiu unde plec ,acuma , dar stiu ca vreau sa ma ascund de toti si de toate.Am ales gresi t , am indraznit sa aleg drumuri gresite si cit de ruginita imi este regretarea , cu glas mut strig intr-o lume in care nu este a mea , nimeni si nimicul reactioneaza la o expresie vie pe care as facea-o.Sunt lovita de fiecare pas pe care il fac , si cu toate ca as fugi , in urma mea ramine trecutul.Am asteptat toamna , sa o simt cum se asterne pe sufletul meu , acolo sub ea sa imi atipesc sentimentele si sa merg cu aidoma unei tristete ascunse.Am asternut cite o frunza cazuta de soarta ei , sub ea rasufla constiinta mea ,acolo sub ele imi gasesc insasi fiinta mea care se usuca cu fiecare scurgere a unei zile demult uitate.Merg invelita intr-o toamna demult asteptata ,iar cu fiecare zi imi este mai greu sa respir , sunt infipta de colturile care se usuca in  mine ,simt cum se pierde cite un firisor de putere si din acest nustiu care arde in mine , inghet cu fiecare trecere.Nu imi pot gasi raspunsurile la miile de intrebari , atit timp cit nu le pot gasi imi este greu sa respir ,sunt aici unde nici nu stiu.

Daca ajungi totusi sa fii trist , sa te trezesti intr-o dimineaza si sa vezi ca linga tine nu e nimeni si nu vezi nimic , ca la ora 6.30 afara e noapte si frig , ca ceaiul nu e dulce si nu ai mai mult zahar , ca nu ai cu ce sa il combini , nu trebuie sa crezi ca viata ta e trista si fara sens .E un dar sa constientizezi ca mai ai inca o zi sa schimbi ceva , mai ai inca o zi in care poti sa respiri cu toata profunzimea sufletului si sa te simti liber in tot ceea ce alegi.E destul un singur zimbet prin toate privirile care intr-o dimineata se grabesc triste la lucru.Nu e bine ce facem si ne pierdem cu fiecare zi , ce avem acum ? Daca din o singura zi nu intelegem nimic , doar ca trecut .Pierdem timpul , asta e afirmatia corecta a fiecarui minut si nu timpul trece repede , caci da , incearca macar pentru o ora sa faci ceva util din viata ta si cind termini priveste la ora , de parca a ramas nemiscata.Daca ai trait o poveste frumoasa , poate nu te-a iubit indeajuns , poate nu ai fost tot dece  a avut el / ea nevoie , bucura-te ca ai trecut si pe sufletul tau ti-au fost desenati fluturasi.Nu intra in casa in care ai sa stii ca ramii doar pentru o seara , sau intra si ramii.Nu te saruta , nu atinge daca stii ca dorinta asta miine se usuca .Nu face dragoste si nu te daruii ca pe un stergar de care vreau sa se sterga , gindeste-te ca te invechesti si nu ramii nimic.
Ai fost dezamagit , te-au inselat , te-au mintit , nu te-au iubit si nu ti-au zimbit indeajuns , ai dat totul si nu ai primit nimic , ai pierdut ,ai fost calcat si nu te-au apreciat , motivatii pe care trebuie sa le adaugi in ceea ce trebuie sa faci mai departe dar nu sa stai in genunchi mai mult de o zi.Nu exista o viata fericita , exista o viata pe care tu ti-o controlezi indepedenta de ce faci si cum faci.Noi suntem stapini pe viata noastra , nimeni si nimic nu are cum sa o controleze , iar oamenii care vin si pleaca ei sunt doar oaspeti care trebuie sa stii ce le pui pe masa.
Avem nevoie sa fim tristi , dar nu in proportia cea mare , o singura viata si aceea trista , caci decit o viata moarta mai bine o moarte vie .Traieste in fiecare zi , daca simti ca rasufli din adincul sufeltul atunci te numesti implinit , fiecare obstacol si orice neajuns , l-au pus doar pentru a-ti arata ca ceva nu e inregula sau trebuie sa schimbi tu ceva in viata ta.Iubeste orice , cu privirea si cu sufletul , nu lasa sa te aleaga , alege singur , zimbeste fiecarui trecator , si lasa bani celui care nu are , fa doar bine si simte atunci cind faci un gest bun.

Indiferent de cit de mari iti sunt ranile , de cit de mult te doare si cit de mult plingi noptile inadusite cu mina la gura , cit de mult esti obosit si trist , suparat , indiferent de toate crede ca viata trebuie , atit de simplu.