Aleg sa ramin prafuita .

Amintiri_din_vremi_trecute_by_ana_ligiaAtunci cind traiesc printre oameni ,simt ca ma inec in aerul lor , ca nu pot sa respir profund , ca mi-e foame si mi-e sete si simt ca de fapt acolo nu pot trai.Mi-e deajuns o singura zi , sa o absorb de dimineata pina seara tirziu ,acolo sa vad priviri obosite care nu pot zimbi , care nu ma insufletesc si sunt lipsite de sensul lor de viata buna.Ranite , bolnave ,flaminde asa le vad.Cu fiecare zi mi-e greu sa ma trezesc si ajung obosita de respiratia mea ,acasa nu sunt eu.Nu pentru ca as fi ales , caci am ales viata voastra ,am ales sa traiesc atit de plictisitor si am vazut ca nu pot sa exist acolo.Cind m-am ascuns aici , printre cuvinte ,am vazut ca pot sa imi simt sufletul la fiecare atingere a fiecarui cuvint pe care il creez , pot sa pling si sa zimbesc , pot sa vad lumea din miile de colturi existente, chiar daca pot sa fiu uitata.Aleg sa ramin prafuita ,uitata , aleg sa ma aflu aici auzind cum sosoteste glasul sufletului meu ,simtind cum ma raneste fiecare trecator .In lumea sa ma trezesc zimbind , la fiecare pas sa reflect stralucire si sa ma bucur de nimic ,aleg sa ramin prafuita in lumea mea.

Aud cum rasufla toamna !

Aud cum rasufla toamna , usor atit de incet ,

Incerc sa nu privesc in urma ,trist sa nu regret.lily_by_zhivago86-d5ntcmq

Prin lacrimi de frunze , ma ascund de-o durere,

Nu vad nimica , ma inec in tacere.

Inteleg ca e greu si intr-o dimineata aiurea ,

Ma grabesc sa  port o haina atit de grea .

Melodia muta ma surzeste ,nebuna

Inteleg ca o sa inghet intr-o noapte cu luna.

De unde sa i-au sclipire , de unde sa o culeg ?

Tirziu , e intuneric si acum doar ma inec.

Dimineata ,seara nu am nimic cu mine ,

Sa fi fost tu cuminte ,as avut nevoie de tine.

Si ascult o melodie ,atitia ani la rind ,

E toamna acuma , e toamna pe pamint.

Glasul ce amorteste printre frunze.

autumn_by_andreill-d5fq17rFiecare pas pe care il fac ,aud cum rasufla toamna.Te doare vocea ei care amorteste de sub caderea frunzelor tirzii ingalbenite .Nustiu unde plec ,acuma , dar stiu ca vreau sa ma ascund de toti si de toate.Am ales gresi t , am indraznit sa aleg drumuri gresite si cit de ruginita imi este regretarea , cu glas mut strig intr-o lume in care nu este a mea , nimeni si nimicul reactioneaza la o expresie vie pe care as facea-o.Sunt lovita de fiecare pas pe care il fac , si cu toate ca as fugi , in urma mea ramine trecutul.Am asteptat toamna , sa o simt cum se asterne pe sufletul meu , acolo sub ea sa imi atipesc sentimentele si sa merg cu aidoma unei tristete ascunse.Am asternut cite o frunza cazuta de soarta ei , sub ea rasufla constiinta mea ,acolo sub ele imi gasesc insasi fiinta mea care se usuca cu fiecare scurgere a unei zile demult uitate.Merg invelita intr-o toamna demult asteptata ,iar cu fiecare zi imi este mai greu sa respir , sunt infipta de colturile care se usuca in  mine ,simt cum se pierde cite un firisor de putere si din acest nustiu care arde in mine , inghet cu fiecare trecere.Nu imi pot gasi raspunsurile la miile de intrebari , atit timp cit nu le pot gasi imi este greu sa respir ,sunt aici unde nici nu stiu.