Fiecare pas pe care il fac ,aud cum rasufla toamna.Te doare vocea ei care amorteste de sub caderea frunzelor tirzii ingalbenite .Nustiu unde plec ,acuma , dar stiu ca vreau sa ma ascund de toti si de toate.Am ales gresi t , am indraznit sa aleg drumuri gresite si cit de ruginita imi este regretarea , cu glas mut strig intr-o lume in care nu este a mea , nimeni si nimicul reactioneaza la o expresie vie pe care as facea-o.Sunt lovita de fiecare pas pe care il fac , si cu toate ca as fugi , in urma mea ramine trecutul.Am asteptat toamna , sa o simt cum se asterne pe sufletul meu , acolo sub ea sa imi atipesc sentimentele si sa merg cu aidoma unei tristete ascunse.Am asternut cite o frunza cazuta de soarta ei , sub ea rasufla constiinta mea ,acolo sub ele imi gasesc insasi fiinta mea care se usuca cu fiecare scurgere a unei zile demult uitate.Merg invelita intr-o toamna demult asteptata ,iar cu fiecare zi imi este mai greu sa respir , sunt infipta de colturile care se usuca in  mine ,simt cum se pierde cite un firisor de putere si din acest nustiu care arde in mine , inghet cu fiecare trecere.Nu imi pot gasi raspunsurile la miile de intrebari , atit timp cit nu le pot gasi imi este greu sa respir ,sunt aici unde nici nu stiu.