Omul care iarta ,uita .

untitled_by_fabriziamiliaphotos-d6ex4srTraim in lumea reala care poate sa ne raneasca in fiecare minut.Suntem fiinte sensibile chiar daca ni-sa spus ca aratam puternici si nevinovati.Ranim in fiecare zi si suntem raniti.Culegem ura in fiecare zi , precum albinele isi culeg nectarul ca o rezerva pentru ceva timp.Inchidem ochii ori de cite roi plingem si simtim mirosul pamintului atunci cind sufletul se ghemuieste de durere si de lacrimi vii.Suntem oameni rai si buni , caci nu ne-am invatat cum sa fim fideli bunatatii.Suntem sufletele care uita sa traiasca si sa isi scoate la evidenta mirosul sentimentelor pure ,Ascundem ori de cite ori am fost raniti , ascundem tot ce simtim , uitam sa zimbim.Ochii posomoriti de viata confuza ne infatiseaza o stare de tristete deplina , astfel suntem umpluti cu nostalgie unei dureri adinci infipte in radacinile noastre , unele distruse pina la ultima respiratie vie.Suntem dezamagiti in fiecare zi , uitati si asta ne pierde intr-o lume reala pe care o evitam.Ignoram oamenii buni si ne ascundem de toti , ne uitam pe sine si ne prafuim usor.Cei care ne-au ranit ii tinem in lista neagra a inimii , acolo se afla durerile capatate de-a lungul vietii.Incostient stringem o talpa de oameni care ne-au facut sa suferim , uitam de ei dar continuam sa ii purtam pe spattele inimii in fiecare zi, apoi simtind ca ceva ne sufoca , ne doare cu greu.Simtim o durere care ne cufunda in confuzie , care ne lasa osteniti printre viata , care ne prafuieste spre prezet , simtim asta pentru ca nu putem ierta , cel putin asta se pare.Nu am incercat  sa iertam nicioadata si credem ca omul nu merita iertat fara a ne gindi la tot ce are sa simta inima noastra.Orice greseala fie ea facuta intentionat sau inconstient trebuie iertata , fiecare om indiferent de cit si cum ti-a sapat ranile pe suflet trebuie iertat.Iarta pentru a uita , pentru a uita de rani si a te descatusa de durerea care te ascunde in fiecare zi.Chiar daca crezi ca iertarea nu iti va aduce iertate , atunci sa stii ca nu ai iertat indeajuns caci atunci cind ierti , atunci scoti de pe tine toate hainele vechi , rupte si urite. Cineva a spus iarta si simte-te liber.Daca ai iertat , poti sa simti acea eliberare de cutitul care il ucideai in fiecare dimineata in spatele tau.

Doare cind ierti , stiu , doare cind calci spre orgoliu tau .Iertarea insasi este atit de pura pentru sufletul tau , ea vine ca o spalare a fiecarei rani ciudate.

Inca un an.

Happy_Birthday_Celesse_by_QueenOfDorks

Prin melodia muta a unei plapume de toamna trista , usor se deseneaza pasii care imi vestesc ca astazi este o zi conturata in calendarul vietii.E ziua ta , Tata.

As fi trista astazi , dar nu as intelege de ce .M-as minti frumos , de raspunsul ascuns sub periferiile sufletului meu.Pentru ca nu as fi vrut astzi sa fiu trista , coplesita de nostalgia timpului care danseaza pe sufletul meu.Chiar daca in ascuns , isi stergge cu mineca colturile de lacrimi umplute care se scurg pe aleea obrajilor , sub constiinta ridurilor  insirate pe anii vietii , sub greul pe care il porti sub inima , astazi Dumnezeu iti daruieste inca un an,Iar eu tata iti druiesc La multi ani .ceea ce imi daruiesc eu de la viata mea sa te vad sanatos in fiecare dimineata , sa te zaresc in prag ori de cite ori vin acasa , sa te cuprind si sa inteleg ca am linga mine barbatul care ma iubeste cu adevarat.Credinta sa iti lumineze privirea , puterile sa iti savureze firisoarele vii de viata buna , iubirea sa iti pastreze sufletul plin de fericire si bunatate ce rasuna prin ecourile destinului.

Ramii ce ai fost , omul ce traieste cu demnitate , privirea care tinteste direct si sincer , zimbetul inocent si plin de credinta .Omul care stie sa isi ascunda dragostea , sa ierte si sa se bucure de fiecare minut al vietii.Ramii tot ce iubesc cu adevarat.

Cum vorbeste toamna .

In linistea ce imi cutremura privirea confuza ,

Urmaresc cum plinge toamna , cum cade si o frunza.

Fiecare rasuflare isi mareste valoarea nocturna ,

Vorbeste el , cineva vrea sa il mai auda.

Pe-o alee frumoasa a unei nopti de toamna plina ,

Nui nimeni aici , singuratatea sa o aline ,

Prin pustiul vechi , iti croiezi un drum ,

E toamna in suflet si nu vezi nimic acum.

golden_dreams_by_princesse_spock-d2zbv2hIti taie din zimbet , iti creste o durere ,

Nimeni nu intelege , cei toamna , daca piere ?

Se simte pe suflet cum rasuna incet pina la scrum ,

E tacuta precum nici moarta nu poti sa o auzi ,

Dezgolita de timp , de fiecare secunda ,

Ea trece usor si te lasa muta ,

Te lasa rece , mincata de rugina pustie ,

Te lasa sa vorbesti si te uita pe vecie.

 

 

Scrisoare fara livrare .

dev_111_by_kovaliov-d42cw1wAzi e toamna , tu sa stii asta .Nu imi spui nimic de mult timp dar intelegi cum are sa cada fiecare frunza pe pamint.De cite ori m-ai sunat de atitea ori am gasit motive ca sa nu pot vorbi cu tine  si de cite ori m-ai chemat acasa de atitea ori am gasit motive sa nu pot veni . Pentru tot ce am facut , odata si timpul sa oprit din mersul lui grabit si m-a intrebat ” Ce faci , tu stii ? ” .Am realizat tot ce sa putut ca sa ajung un om renumit , un om cu care sa te mindresti acolo in regiunea ceea inchisa , dar pentru tine ce am realizat eu ? Mi-ai scris dar macar nici nu am stat sa inteleg ce ai putut sa spui , credeam si eu ca sunt iluzii ce se ivesc cu anii .Inecata intr-o liniste , sufocata de-o tacere erau momente in care se putea sa imi amintesc de tine desi te faceam vinovata ca nu dai de mine , de atitea zile.Te faceam vinovata pentru ca vorbeam putin cu tine si ca uitai sa imi trimiti o geanta mai mare decit aveam , uitind eu ceea cu bani sub mina sa iti mai trimiti din cind in cind , desi stiind ca piensia nu iti ajunge nici pentru o iarna.Ocupata de timp . de lucru , de realizari nu aveam o zi in care sa pot sa te sun si sa te intreb ” ce ai facut azi ? ” , ocupata ca sa  inteleg ca timp mereu se gaseste pentru tine.De cite ori veneam acasa , ma asteptai in prag si ma iertai , iritata eu plecam la somn pentru ca ma numeam eu cea obosita atunci cind ea de dimineata pina seara tirziu nu se asezea .Timpul zbura din anii mei , se aseza pe ridurile cu vocea batrinetii uitate si atunci cind m-am pornit acasa , cu voce tare ce rasunau peretii pustii , ziceam ” Buna seara , mama ” , intelegind ca am intrat pe usa tacind.

Scrisoare pentru ea , pentru cea care nicioadata nu  si-a amintit ca nu are timp ,pentru cea care nu avea noapte si zi , nu stia ce inseamna odihna , suparare si iertare , durrere si zimbest , pentru ea.

Azi e toamna , mama .Ranita de durere si chin , de dorul ce ma roade intr-una , de dimineata pina seara tirziu , eu scriu , scriu tot ce nu am scris o viata intreaga , scriu tot ce nu am putut sa spun atunci cind ma sunai si cind ma chemai acasa ,Intelegind cai tirziu , intelegind ca e tirziu si tirziul iti stringe sufletul pina il sufoca , il arde si ramine o cenusa uitata fara chemare , fara mingiere , fara umbra.

Pina ieri .

home_alone_by_JoysukeNu am inteles pina ieri din bruma diminetii,
Ca uite cei de mare drumul vietii,
Ca nu poti sa te intorci acasa atunci cind ti-e dor ,
Nici cind sufletul te arde sau doare de mor.
Ca prin orasul trist si necajit de fum ,
Iti vine un miros de casa , un miros de drum.

Din timpul care trece usor si grabit ,

Si griji , ginduri ce se ivesc pe rind ,

In amintiri ciudate , atunci tu intelegi .

Ca ti-e dor de un frate , de sora dintre legi.

Si firul alb de timp iti stringe inima ,

Si lacrima ce-ti ustura pielea intr-una ,

Si acei parinti ce nui vezi de cind cade bruma.

 

Deasupra casei noastre.

the_wrote_and_the_writ__by_floralskyDeasupra casei noastre , pustii cea mai ramas ,
Hogeagul inadusit mai are un ultim glas ,
Si toamna se ascunde in ochii mamei pustii ,
Tu copile , de ce acasa azi nu vii ?
Cad frunzele de toamna iernatica frumos,
Ochii mamei stau , linga poarta jos ,
Si ii plinge inima si glasui ragusit ,
De ce acasa tu copile nu ai venit ?
Nu poate sa ii spuna niste cuvinte reci ,
Caci tu copil aiurea , te superi iar si pleci ,
Si linga casa ta , linga nucul de la poarta ,
De ce nu te joci asa mare inca o data .
Ma ustura sufletul , mi-e dor de casa mea ,
Sa simt cenusa toamnei , sa simt in curtea mea

Un glas de iarna rece trezeeste amintiri ,

Un brad frumos inconjurat atunci de copilarii,

Sub clopotelul iute alergam in prag ,

O viata ce-a trecut , atit de drag.

Si daca intorci tu capul , in urma atunci cind pleci ,

Ti-e amara saliva , si singele ti-l ingheti ,

Caci plinge casa si cei ce au ramas ,

Chiar daca lacrimi nu au si ei sunt fara glas.

 

Tata .

jiuste_iii_by_desinen-d366vcaTrec toamnele uscate , pe linga ochii mei ,

Nu te-am vazut eu tata , de cind au cazut florile de tei.

Tu cel care mi-ai promis ca viata nu doare ,

Dar cind mi-e frig , cind ranile nu au scapare ?

Ce sa fac , sa strig , sa tac  ?

Si spui ca timpul trece  si viata e usoara

Duere se va stinge , nu vad nimica iara ,

Ca tine sunt acum , de ierii sperind ca miine ,

Te voi zari aici sau undeva in largime .

Si uite inca o toamna , a mai trecut tata.

Sa pot usor sa imi inec inima luata,

As crede ca viata nu ar mai durea.

Cind ai plecat ,sub geana am vazut o lacrima grea ,

Mi-ai spus ca e de la vint , ca vremea e asa ,

Plingeai tu tatal meu , ca pleci ca sa nu vii ,

Ai tacut , ca sa nu imi lasi ochii pustii.

La intrebari fugite , intrebari de-ale mele ,

Convingator ai spus , ca zilele trec si nu sunt grele,

O vreme a trecut , poate o sa treaca ,

Si cint sa te mai astept , sub nucul de la poarta ?

Tu vezi ca nu ma misc , eu tot mai astept .

Cu iarna sau cu toamna linga piept.