Omul care iarta ,uita .

Traim in lumea reala care poate sa ne raneasca in fiecare minut.Suntem fiinte sensibile chiar daca ni-sa spus ca aratam puternici si nevinovati.Ranim in fiecare zi si suntem raniti.Culegem ura in fiecare zi , precum albinele isi culeg nectarul ca o rezerva pentru ceva timp.Inchidem ochii ori de cite roi plingem si simtim mirosul pamintului atunci cind sufletul se ghemuieste de durere si de lacrimi vii.Suntem oameni rai si buni , caci nu ne-am invatat cum sa fim fideli bunatatii.Suntem sufletele care uita sa traiasca si sa isi scoate la evidenta mirosul sentimentelor pure ,Ascundem ori de cite ori am … Continue reading Omul care iarta ,uita .

Inca un an.

Prin melodia muta a unei plapume de toamna trista , usor se deseneaza pasii care imi vestesc ca astazi este o zi conturata in calendarul vietii.E ziua ta , Tata. As fi trista astazi , dar nu as intelege de ce .M-as minti frumos , de raspunsul ascuns sub periferiile sufletului meu.Pentru ca nu as fi vrut astzi sa fiu trista , coplesita de nostalgia timpului care danseaza pe sufletul meu.Chiar daca in ascuns , isi stergge cu mineca colturile de lacrimi umplute care se scurg pe aleea obrajilor , sub constiinta ridurilor  insirate pe anii vietii , sub greul … Continue reading Inca un an.

Cum vorbeste toamna .

In linistea ce imi cutremura privirea confuza , Urmaresc cum plinge toamna , cum cade si o frunza. Fiecare rasuflare isi mareste valoarea nocturna , Vorbeste el , cineva vrea sa il mai auda. Pe-o alee frumoasa a unei nopti de toamna plina , Nui nimeni aici , singuratatea sa o aline , Prin pustiul vechi , iti croiezi un drum , E toamna in suflet si nu vezi nimic acum. Iti taie din zimbet , iti creste o durere , Nimeni nu intelege , cei toamna , daca piere ? Se simte pe suflet cum rasuna incet pina la … Continue reading Cum vorbeste toamna .

Scrisoare fara livrare .

Azi e toamna , tu sa stii asta .Nu imi spui nimic de mult timp dar intelegi cum are sa cada fiecare frunza pe pamint.De cite ori m-ai sunat de atitea ori am gasit motive ca sa nu pot vorbi cu tine  si de cite ori m-ai chemat acasa de atitea ori am gasit motive sa nu pot veni . Pentru tot ce am facut , odata si timpul sa oprit din mersul lui grabit si m-a intrebat ” Ce faci , tu stii ? ” .Am realizat tot ce sa putut ca sa ajung un om renumit , un … Continue reading Scrisoare fara livrare .

Pina ieri .

Nu am inteles pina ieri din bruma diminetii, Ca uite cei de mare drumul vietii, Ca nu poti sa te intorci acasa atunci cind ti-e dor , Nici cind sufletul te arde sau doare de mor. Ca prin orasul trist si necajit de fum , Iti vine un miros de casa , un miros de drum. Din timpul care trece usor si grabit , Si griji , ginduri ce se ivesc pe rind , In amintiri ciudate , atunci tu intelegi . Ca ti-e dor de un frate , de sora dintre legi. Si firul alb de timp iti stringe … Continue reading Pina ieri .

Deasupra casei noastre.

Deasupra casei noastre , pustii cea mai ramas , Hogeagul inadusit mai are un ultim glas , Si toamna se ascunde in ochii mamei pustii , Tu copile , de ce acasa azi nu vii ? Cad frunzele de toamna iernatica frumos, Ochii mamei stau , linga poarta jos , Si ii plinge inima si glasui ragusit , De ce acasa tu copile nu ai venit ? Nu poate sa ii spuna niste cuvinte reci , Caci tu copil aiurea , te superi iar si pleci , Si linga casa ta , linga nucul de la poarta , De ce … Continue reading Deasupra casei noastre.

Tata .

Trec toamnele uscate , pe linga ochii mei , Nu te-am vazut eu tata , de cind au cazut florile de tei. Tu cel care mi-ai promis ca viata nu doare , Dar cind mi-e frig , cind ranile nu au scapare ? Ce sa fac , sa strig , sa tac  ? Si spui ca timpul trece  si viata e usoara Duere se va stinge , nu vad nimica iara , Ca tine sunt acum , de ierii sperind ca miine , Te voi zari aici sau undeva in largime . Si uite inca o toamna , a mai … Continue reading Tata .