Azi e toamna , tu sa stii asta .Nu imi spui nimic de mult timp dar intelegi cum are sa cada fiecare frunza pe pamint.De cite ori m-ai sunat de atitea ori am gasit motive ca sa nu pot vorbi cu tine  si de cite ori m-ai chemat acasa de atitea ori am gasit motive sa nu pot veni . Pentru tot ce am facut , odata si timpul sa oprit din mersul lui grabit si m-a intrebat ” Ce faci , tu stii ? ” .Am realizat tot ce sa putut ca sa ajung un om renumit , un om cu care sa te mindresti acolo in regiunea ceea inchisa , dar pentru tine ce am realizat eu ? Mi-ai scris dar macar nici nu am stat sa inteleg ce ai putut sa spui , credeam si eu ca sunt iluzii ce se ivesc cu anii .Inecata intr-o liniste , sufocata de-o tacere erau momente in care se putea sa imi amintesc de tine desi te faceam vinovata ca nu dai de mine , de atitea zile.Te faceam vinovata pentru ca vorbeam putin cu tine si ca uitai sa imi trimiti o geanta mai mare decit aveam , uitind eu ceea cu bani sub mina sa iti mai trimiti din cind in cind , desi stiind ca piensia nu iti ajunge nici pentru o iarna.Ocupata de timp . de lucru , de realizari nu aveam o zi in care sa pot sa te sun si sa te intreb ” ce ai facut azi ? ” , ocupata ca sa  inteleg ca timp mereu se gaseste pentru tine.De cite ori veneam acasa , ma asteptai in prag si ma iertai , iritata eu plecam la somn pentru ca ma numeam eu cea obosita atunci cind ea de dimineata pina seara tirziu nu se asezea .Timpul zbura din anii mei , se aseza pe ridurile cu vocea batrinetii uitate si atunci cind m-am pornit acasa , cu voce tare ce rasunau peretii pustii , ziceam ” Buna seara , mama ” , intelegind ca am intrat pe usa tacind.

Scrisoare pentru ea , pentru cea care nicioadata nu  si-a amintit ca nu are timp ,pentru cea care nu avea noapte si zi , nu stia ce inseamna odihna , suparare si iertare , durrere si zimbest , pentru ea.

Azi e toamna , mama .Ranita de durere si chin , de dorul ce ma roade intr-una , de dimineata pina seara tirziu , eu scriu , scriu tot ce nu am scris o viata intreaga , scriu tot ce nu am putut sa spun atunci cind ma sunai si cind ma chemai acasa ,Intelegind cai tirziu , intelegind ca e tirziu si tirziul iti stringe sufletul pina il sufoca , il arde si ramine o cenusa uitata fara chemare , fara mingiere , fara umbra.