Nu am inteles pina ieri din bruma diminetii,
Ca uite cei de mare drumul vietii,
Ca nu poti sa te intorci acasa atunci cind ti-e dor ,
Nici cind sufletul te arde sau doare de mor.
Ca prin orasul trist si necajit de fum ,
Iti vine un miros de casa , un miros de drum.

Din timpul care trece usor si grabit ,

Si griji , ginduri ce se ivesc pe rind ,

In amintiri ciudate , atunci tu intelegi .

Ca ti-e dor de un frate , de sora dintre legi.

Si firul alb de timp iti stringe inima ,

Si lacrima ce-ti ustura pielea intr-una ,

Si acei parinti ce nui vezi de cind cade bruma.