Amintire de toamna.

Azi e trist pe afara ,un cer lipsit de stele ,un aer rece De ce esti trist copile ? Tata ai spus ca trece Am spus eu copile ca totui trecator , De ce atunci ranile inca mai dor ? Trece insa timpul trece neinsemnat , Toti plecam din lume ,toti avem ceva de  luat , Insa sufletul simte orice nu ar fi , Dupa amintire mereu vei tinjii. Nu am stiut ca durerea imi va ghemui un suflet ,ca voi dori sa absorb fiecare zi care a trecut , ca voi dori sa simt trecutul asa cum a fost … Continue reading Amintire de toamna.

Nu , voi nu ati murit parinti .

  Ma striga ecoul  ragusita de toamna uitata , Incerc sa ma imbrac in umbra uitarii ce se va stinge odata Si nu inteleg ce asta viata , in coltul prafuit de noiembrie , Ard doruri pierdute-n noapte , sub plapuma veche. Nustiu cum se intimpla Doamne , cind se deschide si gindul , Culeg lacrimi pe alarma , ce ineaca apoi mormintul. Unde sa intelegi ca mama nu rasufla ci pamintul . Din putere iti taie glasul ,din speranta muri-se cerul , Cum sa plec acasa tata  , daca te-a luat acum si timpul. Nu , voi n-ati murit … Continue reading Nu , voi nu ati murit parinti .

Uneori..

Orice om ma insipira sa scriu,sa tac si sa ascult cum ei nu vorbesc.Deci Uneori si tu ma poti inspira. Nu am invatat nici o notiune a vietii,de fapt nustiu daca viata ar fi putut relevata intr-o terminologie concreta.Am invatat sa simt timpul atunci cind fac ceva util si chiar si atunci cind nu fac nimic intr-o scurgere de zi.Stiu exact cum se pot imparti oamenii dar nu am invatat cum sa ii desting.Decite ori am fost dezamagita inca nu m-am invatat cum sa nu mai fiu.Simt cum doare sufletul,cum se ineca intr-o durere ce te sufoca mai mult in … Continue reading Uneori..

” O ultima respiratie de toamna “.

Tabloul trist al unei toamne demult uitate isi deseneaza plecarea.Nicioadata nu ai cum sa te obisnuiesti cu despartirile reci , de aceea trebuie sa friga sau sa te doara.Simt cum se aseaza respiratia toamnei  pe sufletul meu , aud cum tacerea ei ingheata frumos si deseneaza fulgii ce vestesc ca iarna nu se vede nicicum.Soarele imi sopteste ca mai pot rasufla caldura , inca mai pot sa te incalzesc , dar recele ei  e din cauza distantei pe care nu am cum sa o suport.Simt ca atunci cind pleaca i se rupe din putere , din viata totusi o zaresc … Continue reading ” O ultima respiratie de toamna “.

“Amintire uscata. “

Si-a varsat lacrimile pure o toamna trista , iar noi culegem plinsul la sat , acasa pe prisma . Imbatati de fumul frunzelor de toamna , simt cum se naste viata ca o naframa , Si ne framinta glasul timpului de miine , ce o sa mai fie , toamna se usuca. Rasuflarea iernii din pamint se aude , ce ne ingheta glasul toamnei atit de mute. Simt ca ma doare , simt ca ma tot frige ,glasul casei mele , unde acus peste ea va ninge , Din vazduhul curtei si puterea nucului de la poarta , imi trezeste … Continue reading “Amintire uscata. “

” Putem sa inghetam . “

Putem sa inghetam de fiecare data cind simtim  ca nu mai traim . Putem sa inghetam de fiecare data cind suntem sau vrem sa fim dezamagiti. Putem sa inghetam de fiecare data cind suntem sau vrem sa simtim singuratatea. Putem sa inghetam de fiecare data cind nu mai suntem iubiti asa cum suntem. Putem sa inghetam de fiecare data cind dormim  mai mult decit ceilalti , pina cind ne doare fiinta. Putem sa inghetam de fiecare data cind mintim sau ne punem in gind sa facem asta , Putem sa inghetam de fiecare data cind nu zimbim macar odata pe … Continue reading ” Putem sa inghetam . “