Uncategorized

Amintire de toamna.

Azi e trist pe afara ,un cer lipsit de stele ,un aer rece

De ce esti trist copile ? Tata ai spus ca trece

Am spus eu copile ca totui trecator ,

De ce atunci ranile inca mai dor ?

Trece insa timpul trece neinsemnat ,

Toti plecam din lume ,toti avem ceva de  luat ,

Insa sufletul simte orice nu ar fi ,

Dupa amintire mereu vei tinjii.

Nu am stiut ca durerea imi va ghemui un suflet ,ca voi dori sa absorb fiecare zi care a trecut , ca voi dori sa simt trecutul asa cum a fost el scurs din mintea mea si din prezent.Cel mai mult nu am stiu ca unele perioade ale vietii dor atunci cind se schimba.Oare plecarea acestei toamne apasa pe sufletul meu , ca sa imi spuna ca este totusi o despartire.Poate eu cea legata de sufletul uscat a toamnei nu pot totusi sa ma despart de ea , sau poate totusi este vintul cel puternic care ma scutura de pe ram , pe ram.Nu am inteles niciodata timpul , asta am sa o spun si la 50 de ani ,probabil nici timpul nu va intelege niciodata cum traieste omul , totusi suferim din doua priviri ,eu aici si el acolo.In fiecare zi te scutura un trecut care intimplator iti deseneaza o amintire , si intelegi ca undeva viata ta se schimba .E un sfirsit de toamna ,zic eu ca de pricep fiecare zi , inteleg ca timpul trece mult mai nevazut de noi si doare mai mult , poate ca imbatrinim linga sfirsitul unei toamne deja pustii.

cropped-zbor_liber_by_de_ce-d1j6k0l.jpg

Uncategorized

Nu , voi nu ati murit parinti .

 

5ec894418a0b125568a736db9041482e-d6vgikxMa striga ecoul  ragusita de toamna uitata ,

Incerc sa ma imbrac in umbra uitarii ce se va stinge odata

Si nu inteleg ce asta viata , in coltul prafuit de noiembrie ,

Ard doruri pierdute-n noapte , sub plapuma veche.

Nustiu cum se intimpla Doamne , cind se deschide si gindul ,

Culeg lacrimi pe alarma , ce ineaca apoi mormintul.

Unde sa intelegi ca mama nu rasufla ci pamintul .

Din putere iti taie glasul ,din speranta muri-se cerul ,

Cum sa plec acasa tata  , daca te-a luat acum si timpul.

Nu , voi n-ati murit parinti ghemuieste mutul suflet ,

Striga inima incet si va scoate din sicriu cu un vuiet ,

Firicel de viata fraged , omorit de saracie ,

Blestemata haina mortii , mi-ai taiat din vesnicie.

Unde sa ma asez acuma , unde sa ma intorc acasa ?

Fumul cetii ma ascunde , inca o toamna ma tot lasa.

Nu  voi nu a-ti murit parinti vesnica suflare calda ,

Ridicati-va acum si stringeti-ma in brate ,

Sa-mi spuneti ca am ramas nu pustie si bolnava ,

Ca m-am scuturat profund de un praf si de-o otrava .

Ridicati-va sa string , sau mor intr-o tacere ,

Mama , tata ce nu a-ti spus ,

Ca viata e o mare durere.

Uncategorized

Uneori..

Orice om ma insipira sa scriu,sa tac si sa ascult cum ei nu vorbesc.Deci Uneori si tu ma poti inspira.you_were_alone_in_a_strange_world_you_created_by_czas-d5jj3w7

Nu am invatat nici o notiune a vietii,de fapt nustiu daca viata ar fi putut relevata intr-o terminologie concreta.Am invatat sa simt timpul atunci cind fac ceva util si chiar si atunci cind nu fac nimic intr-o scurgere de zi.Stiu exact cum se pot imparti oamenii dar nu am invatat cum sa ii desting.Decite ori am fost dezamagita inca nu m-am invatat cum sa nu mai fiu.Simt cum doare sufletul,cum se ineca intr-o durere ce te sufoca mai mult in noptile tirzii.Si stiu cum sa ma ascund atunci cind cineva ma vrea cu tot cu durerile mele.Da , stiu cum sa ascund sufletul in profunzimea timpului.Chiar daca am ales incorect lucrurile , chiar daca am facut alegeri fara a simti cu toata suprafata inimii ,am fost lovit si ranit de viata ,deci stiu ca cind aleg trebuie sa ma gindesc doar daca sufletul meu este de acord fara nici o legatura de mustrare,de nimic.Uneori sunt obosit , atunci cind alegerile mele m-au dezamagit,atunci cind m-am gindit ca am ales ce trebuie ,cind trebuie si cum ar fi  trebuit ,dupa care urmeaza sa te dezamagesti de proprile alegeri ,da stiu asta e viata fiecarui dintre noi.Insa nu stiu ce sa mai fac cind mor toate in bratele melee,si zilele si anotimpurile si diminetile.Regret mereu cind ajung intr-un amurg de seara si inteleg ca a mai murit o zi fara sa simt cum se ghemuieste sufletul in bratul unei impliniri.Ma leg de timp sau el de mine,nustiu exact ce inseamna viata ,stiu ca poti sa o simti.Atunci cind te trezesti intr-0 dimineata singur posibil sa intelegi ca linga viata ta ar fi trebuit o desteptare care ar avea puterea sa iti faca si diminetile bune, fiecare zi totusi este o sansa in care poti sa schimbi ceva.Greselile le consideri greseli atunci cind nu le mai repeti ci poti sa inveti din ele.Si ce daca m-ar intreba cineva ce inseamna viata,si ce daca nu i-as putea raspunde exact ,pot doar sa zic ca traiesc si mor in fiecare zi.Confuz,fericit,trist si dezamagit,implinit,puternic si slab,frumos si urit,iubit si neiubit,ranit uneori sunt zile in care vrei sa inveti a intelege timpul din viata ta,uneori ai vrea sa traiesti sau sa inchizi ochii si sa nu vezi nimic.Chiar si cei mai puternici sunt sensibili si fragezi in profunzimea sufletului.

Uncategorized

” O ultima respiratie de toamna “.

cropped-ravenna__by_fabriziamiliaphotos-d62bsta.jpgTabloul trist al unei toamne demult uitate isi deseneaza plecarea.Nicioadata nu ai cum sa te obisnuiesti cu despartirile reci , de aceea trebuie sa friga sau sa te doara.Simt cum se aseaza respiratia toamnei  pe sufletul meu , aud cum tacerea ei ingheata frumos si deseneaza fulgii ce vestesc ca iarna nu se vede nicicum.Soarele imi sopteste ca mai pot rasufla caldura , inca mai pot sa te incalzesc , dar recele ei  e din cauza distantei pe care nu am cum sa o suport.Simt ca atunci cind pleaca i se rupe din putere , din viata totusi o zaresc cum se tirie de pamint .Spalata de picaturile de ploaie ciudate care nu stiu cind sa ii opreasca vestirea , ea se ineaca frumos cu ea.Intr-o ultima picatura de toamna , imi imbrac caldura rece care imi hraneste trupul , sunt dezbracata de iubire si adevar , confuza sub frunzele uscate de toamna.Ma pierd sub ruginita culoare a frunzelor demult pierdute de pe intelesul vietii . Confuza cu ea sau confuza cu mine.Calendarul prafuit demult imi vesteste ca din timpul lui se scurge tot ce a mai ramas , ce a mai putut sa ramina.Ramin singura atunci cind tacerea ma prafuieste , odata cu primele fiorii ale toamnei eram sigura ca pot inchide ochii linistit in bratele ei , suntem singure in enigma timpului ambele.Ascult cum cade ultima frunza de pe ramul care a avut puterea sa o mai tina , in seara asta , acum cind a cazut pamintul a zimbit cind si-a atins plapuma.Diminetile ostenite arata ca totusi toamna are sclipici acolo cind noptile le ia totusi.Melodia muta a brumei care te lasa totusi sa ramii confuz si nedumerit atunci cind servesti cafeaua la ora diminetii .Obosit ca inca o toamna ti-a murit in brate.

Uncategorized

“Amintire uscata. “

Alone_by_Eredel

Si-a varsat lacrimile pure o toamna trista , iar noi culegem plinsul la sat , acasa pe prisma .

Imbatati de fumul frunzelor de toamna , simt cum se naste viata ca o naframa ,

Si ne framinta glasul timpului de miine , ce o sa mai fie , toamna se usuca.

Rasuflarea iernii din pamint se aude , ce ne ingheta glasul toamnei atit de mute.

Simt ca ma doare , simt ca ma tot frige ,glasul casei mele , unde acus peste ea va ninge ,
Din vazduhul curtei si puterea nucului de la poarta , imi trezeste dorul aprins in teaga .
Timpul ma inconjoara , nu se opreste din mers , trece ca nebunul si-o imabtrineste  pina in nameti ,
Pe batrina maicuta ce ma asteapta la poarta , in gind nu se opreste cu glasul ce ne cheama ,
Ploaia ma tot spala de lacrimile vietii , trece anii , trece si tineretea ,
Cine o sa inteleaga de ce toamna plinge ? Ne tot otraveste pina la singe ,
Prafuiti de jale , de amintiri trecute , vremea care trece ne lasa si rani mute ,
Ranile sunt reci chiar daca rasufla , toamna astazi pleaca sau acum o luna ,
Sufletul tinjeste , nu isi simte locul , unde sa il ascund , unde sa il descoper ?

Uncategorized

” Putem sa inghetam . “

playground_by_eredel-d31lladPutem sa inghetam de fiecare data cind simtim  ca nu mai traim .
Putem sa inghetam de fiecare data cind suntem sau vrem sa fim dezamagiti.
Putem sa inghetam de fiecare data cind suntem sau vrem sa simtim singuratatea.
Putem sa inghetam de fiecare data cind nu mai suntem iubiti asa cum suntem.
Putem sa inghetam de fiecare data cind dormim  mai mult decit ceilalti , pina cind ne doare fiinta.

Putem sa inghetam de fiecare data cind mintim sau ne punem in gind sa facem asta ,

Putem sa inghetam de fiecare data cind nu zimbim macar odata pe zi.

Putem sa inghetam de fiecare data cind nu ascultam muzica.

Putem sa inghetam de fiecare data cind inselam sau ne punem in gind sa facem asta.

Putem sa inghetam de fiecare data cind adormim in tacere .

Putem sa inghetam de fiecare data cind ne este prea cald in bratele celor care nu ne trebuiesc decit o zi.

Putem sa inghetam de fiecare data cind ne despartim , totusi ranile sunt uscate.

Putem sa inghetam de fiecare data cind nu distrugem prietenii .

Putem sa inghetam de fiecare daca cind lasam timpul sa se scurga printre degete nefacind nimic.

Putem sa inghetam de fiecare data cind invatam ceea ce nu ne place sau nu ne este de folos.

Putem sa inghetam de fiecare data cind nu facem nimic ce ar fi simtit inima ta ca vrea.

Putem sa inghetam de fiecare data cind suntem uitati si parasiti.