Orice om ma insipira sa scriu,sa tac si sa ascult cum ei nu vorbesc.Deci Uneori si tu ma poti inspira.

Nu am invatat nici o notiune a vietii,de fapt nustiu daca viata ar fi putut relevata intr-o terminologie concreta.Am invatat sa simt timpul atunci cind fac ceva util si chiar si atunci cind nu fac nimic intr-o scurgere de zi.Stiu exact cum se pot imparti oamenii dar nu am invatat cum sa ii desting.Decite ori am fost dezamagita inca nu m-am invatat cum sa nu mai fiu.Simt cum doare sufletul,cum se ineca intr-o durere ce te sufoca mai mult in noptile tirzii.Si stiu cum sa ma ascund atunci cind cineva ma vrea cu tot cu durerile mele.Da , stiu cum sa ascund sufletul in profunzimea timpului.Chiar daca am ales incorect lucrurile , chiar daca am facut alegeri fara a simti cu toata suprafata inimii ,am fost lovit si ranit de viata ,deci stiu ca cind aleg trebuie sa ma gindesc doar daca sufletul meu este de acord fara nici o legatura de mustrare,de nimic.Uneori sunt obosit , atunci cind alegerile mele m-au dezamagit,atunci cind m-am gindit ca am ales ce trebuie ,cind trebuie si cum ar fi  trebuit ,dupa care urmeaza sa te dezamagesti de proprile alegeri ,da stiu asta e viata fiecarui dintre noi.Insa nu stiu ce sa mai fac cind mor toate in bratele melee,si zilele si anotimpurile si diminetile.Regret mereu cind ajung intr-un amurg de seara si inteleg ca a mai murit o zi fara sa simt cum se ghemuieste sufletul in bratul unei impliniri.Ma leg de timp sau el de mine,nustiu exact ce inseamna viata ,stiu ca poti sa o simti.Atunci cind te trezesti intr-0 dimineata singur posibil sa intelegi ca linga viata ta ar fi trebuit o desteptare care ar avea puterea sa iti faca si diminetile bune, fiecare zi totusi este o sansa in care poti sa schimbi ceva.Greselile le consideri greseli atunci cind nu le mai repeti ci poti sa inveti din ele.Si ce daca m-ar intreba cineva ce inseamna viata,si ce daca nu i-as putea raspunde exact ,pot doar sa zic ca traiesc si mor in fiecare zi.Confuz,fericit,trist si dezamagit,implinit,puternic si slab,frumos si urit,iubit si neiubit,ranit uneori sunt zile in care vrei sa inveti a intelege timpul din viata ta,uneori ai vrea sa traiesti sau sa inchizi ochii si sa nu vezi nimic.Chiar si cei mai puternici sunt sensibili si fragezi in profunzimea sufletului.

Tabloul trist al unei toamne demult uitate isi deseneaza plecarea.Nicioadata nu ai cum sa te obisnuiesti cu despartirile reci , de aceea trebuie sa friga sau sa te doara.Simt cum se aseaza respiratia toamnei  pe sufletul meu , aud cum tacerea ei ingheata frumos si deseneaza fulgii ce vestesc ca iarna nu se vede nicicum.Soarele imi sopteste ca mai pot rasufla caldura , inca mai pot sa te incalzesc , dar recele ei  e din cauza distantei pe care nu am cum sa o suport.Simt ca atunci cind pleaca i se rupe din putere , din viata totusi o zaresc cum se tirie de pamint .Spalata de picaturile de ploaie ciudate care nu stiu cind sa ii opreasca vestirea , ea se ineaca frumos cu ea.Intr-o ultima picatura de toamna , imi imbrac caldura rece care imi hraneste trupul , sunt dezbracata de iubire si adevar , confuza sub frunzele uscate de toamna.Ma pierd sub ruginita culoare a frunzelor demult pierdute de pe intelesul vietii . Confuza cu ea sau confuza cu mine.Calendarul prafuit demult imi vesteste ca din timpul lui se scurge tot ce a mai ramas , ce a mai putut sa ramina.Ramin singura atunci cind tacerea ma prafuieste , odata cu primele fiorii ale toamnei eram sigura ca pot inchide ochii linistit in bratele ei , suntem singure in enigma timpului ambele.Ascult cum cade ultima frunza de pe ramul care a avut puterea sa o mai tina , in seara asta , acum cind a cazut pamintul a zimbit cind si-a atins plapuma.Diminetile ostenite arata ca totusi toamna are sclipici acolo cind noptile le ia totusi.Melodia muta a brumei care te lasa totusi sa ramii confuz si nedumerit atunci cind servesti cafeaua la ora diminetii .Obosit ca inca o toamna ti-a murit in brate.