Ma striga ecoul  ragusita de toamna uitata ,

Incerc sa ma imbrac in umbra uitarii ce se va stinge odata

Si nu inteleg ce asta viata , in coltul prafuit de noiembrie ,

Ard doruri pierdute-n noapte , sub plapuma veche.

Nustiu cum se intimpla Doamne , cind se deschide si gindul ,

Culeg lacrimi pe alarma , ce ineaca apoi mormintul.

Unde sa intelegi ca mama nu rasufla ci pamintul .

Din putere iti taie glasul ,din speranta muri-se cerul ,

Cum sa plec acasa tata  , daca te-a luat acum si timpul.

Nu , voi n-ati murit parinti ghemuieste mutul suflet ,

Striga inima incet si va scoate din sicriu cu un vuiet ,

Firicel de viata fraged , omorit de saracie ,

Blestemata haina mortii , mi-ai taiat din vesnicie.

Unde sa ma asez acuma , unde sa ma intorc acasa ?

Fumul cetii ma ascunde , inca o toamna ma tot lasa.

Nu  voi nu a-ti murit parinti vesnica suflare calda ,

Ridicati-va acum si stringeti-ma in brate ,

Sa-mi spuneti ca am ramas nu pustie si bolnava ,

Ca m-am scuturat profund de un praf si de-o otrava .

Ridicati-va sa string , sau mor intr-o tacere ,

Mama , tata ce nu a-ti spus ,

Ca viata e o mare durere.