Pustiul mă îngheaţă . Am fost ruptă din goana unui vînt care zbura uşor pe cugetul timpului .M-au ascuns de privirea cu inocenţa unui copil cînd vede o magie într-o stea care cade şi moare pe pămînt.Am fost jefuită de calitaţile pe care le-am crescut o viaţă scurtă , am fost ruptă în bucăţi , zgîriată pînă la oasele-mi bolnave , înăduşită pînă la o răsuflare grea a sufletului meu . Şi-au bătut joc atunci cînd i-am primit ca pe nişte dascăli a proprie lumini , mi-au dezamăgit auzul , vocea , credinţa şi bătăile de inimi curate crescute de mama . Am strigat la ei şi am rămas mută , uscată de vînt şi de ochiul pustiului . M-au prăfuit cu ţărna pămîntului rece şi mi-au rupt puterile , încit pentru  o vreme mi-au luat si scrisul . Înecată în sîngele meu şi ura-mi pentru a lupta , m-au murdărit cu durerea lor şi vina mea.Lîngă stîncă am vrut să fug de ei pentru totdeauna , am lăsat ca un picior să simtă răsuflarea vîntului care mă va înghiţi , cînd am vrut să le arunc pe ambele , am fost salvată de particica de viaţa care tot lupta pentru dreptate , pentru iertare şi pentru Dumnezeu.Am fugit toată viaţa mea de aşa oameni cu inimă de diavol , fără credinţă şi fără lumina lui Dumnezeu , i-am respins nu îndeajuns pentru că i-am întilnit din nou  în al meu drum .Eram distrusă pe jumate , lipsită de-o pură putere de-a simţi frumosul şi cu capacitatea lui de-a crede în bine .Răguşită şi fără puterea de-a striga ceva lumii , oarbă . Am îngheţat din vina oamenilor care şi-au bătut joc , care dezamăgesc în fiecare zi ,care iubesc răul atît de mult încit îl beau ca pe un venin .

În fiecare zi din cauza acestor inimi fără de grijă , îngheaţă cîte un suflet plin de speranţă , îngheaţă în propria dezamăgire şi în propriile răni care sunt înecate intr-o tăcere mută . Dumnezeu are nevoie de suflete vii dar nicidecum nu îngheţate . Oameni aveţi grijă de gheaţa pe care o purtaţi în suflet , ori o păstraţi pentru o iarna pustie ori o părăsiţi .