Uncategorized

Ar dormi mult astăzi.

medusess_by_christine_muraton-d6u0a6kDoborîtă la pămînt , lipsită de putere , purtată de vîntul iernii uscate în ultima instanță , cade pe podeaua fără de urme . Ochii îi ținu-se încă deschiși ca să își analizeze starea și durerea care se scurge din sîngele roșu – alb . Somnul i-ar fi schimbat ziua , i-ar fi adunat puterile și pofta de viață , dar asta nu ar fi deajuns . Un somn în care ești mort doar pe 20 minute . Își închide ochii , își învelise sufletul și adormise . Dacă ar  putea să alegă fără ca propria alegere să-îi treacă ca o săgeata cu urmă în al ei suflet , ar alege . Dacă ar alege fără să-i văda pe scumpii ei părinți cum o privesc dezamagiți , ar alege . Și-ar opri timpul din propria lui adiere de viteză , și l-ar așeza pe pat , învelit într-un cearșaf alb cu negru , îmbibat de umbra unui ecou de lună , care și-a făcut aparența pentru ea . Și cu un cer fără de stele , ultimele au căzut acum , nu pentru ea dar din cauza ei. Ar striga cu vocea largă , pînă la ultimul timbru , ar striga pînă venele îi vor crăpa , ar striga și ar ruga să nu o  auda nimeni . Ostenită de răbdare și de tăcerea , s-ar fi oprit la margine de drum și ar fi vorbit singură , ea cu sufletul ei , în doi pînă la un infinit de veac , dar totusi sufletului ei acum e la un spital de urgență , pe ultimul pat de salvare , la ultimul ecou de existență . Se zbat amîndoi pentru încă o respirație , dar ea a cedat , a lăsat mîinile în jos , obosită de miile de răni , și-a uitat demult chemarea vieții . Vinovată față de propriul suflet , pentru că el se mai zbate , ea însă nu . Și ce ai face ? Și-a lăsat privirea în jos , sub pleoape a simțit febra unei lacrime care și-a desenat chemare unei dureri pierdute deja , fără putere și prăfuită de-o tăcere , nu a scos nici un cuvînt . Fără respirații , deschide ochii și spune :  ” Aș dormi mult astăzi ! ” . Închise ochii și își dezamăgise sufletul , care lupta pentru ultima picătură de viață . Frînt și fragil , rămas fără putere . despicat de o despărție ciudată nici el nu și-a aprins lumina ieri de dimineață . Și cum să înțeleaga acea predare în fața vieții .Înghețat de frig , în propriul trup , își varsă cenușa în ochii ei care dorm .

Uncategorized

Cîtă putere îţi dăruieşte iubirea.

flower_and_sun_by_bwaworga-d76i4beO zi tristă ar fi lăsat timpul în inima noastră , dacă azi nu ne-am fi trezit fericiţi  , mai deosebiţi . Vorbesc de parcă azi , nu se sărbătoreşte ziua lor , a nebunilor care se numesc fericiţi . Căci sunt sigură că ziua îndrăgostiţilor e în fiecare secundă a minutului care s-a scurs din viaţa noastră  , ea nu se manifestă doar pentru o zi .  Acţiunea zilei de azi , m-a făcut să simt cum radiază iubirea în venele noastre . Şi mă întrebam , ce ar fi daca nu am fi iubit , dacă nu am iubi ceva , pe cineva ?  Eram fericită cînd zăream cîte-o privire care radiază de fericire , de lumină pură îmbibate de flori vii şi colorate .

Pe drum , acasă , la şcoala sau la lucru , în spital , în pădure , oriunde nu ne-am afla sufletul nostru are nevoie de iubire , el vrea să iubeasca orice . O rază de soare , un apus de lună , o stea , un suflet . Căci fără de iubire , am fi prăfuiţi , am fi trişti şi singuri . Cînd faci paşi pe un drum fără de sens , un drum acelaş făcut în fiecare zi , un drum învăţat pe de rost , un drum pe care îl goneşti doar pentru bani , atunci mai  ai nevoie să vezi şi să simţi ceva divin , unde să poţi să îţi auzi cum sufletul îţi vorbeşte . Am fi trişti şi supăraţi , am fi speriaţi , am muri în fiecare zi , am fi singuri şi uitaţi , fără iubire . Natura nu poate să ne iubească în fiecare zi  , ea are nevoie de iubirea noastră .

Ne tîrîm sufletul după noi în fiecare zi , îmbibăm în noi pastile pentru a ne întări puterea trupului , suntem ca nişte mecanisme care m-ai au nevoie de ulei din cînd în cînd , şi uităm să iubim  , să ne bucurăm de iubirea lui Dumnezeu . Uităm să întelegem ca cea mai mare putere de viaţă este iubirea . Ea ne vindecă fiecare ţesut , ea ne umple viaţa cu sens , cu zîmbete , cu fericire .

Şi dacă nu am iubi ? Şi dacă nu am iubi , oare am putea trăi ?

Chiar dacă , Dumnezeu încă nu a desenat jumătatea pentru fiecare , sunt sigură că fiecare dintre noi iubeşte ceva . Noi dacă nu am fi iubit , am fi murit demult . Omul trăieşte o săptămînă fără mîncare dar fără iubire trăieşte o viaţă murind , moare o viaţă .

Uncategorized

Ce înseamnă iubirea ?

– Ce înseamnă iubirea ?keepitsafe_by_zindy-d75bvf3

Am rupt filele din sufletul meu , le-am așezat pe pajiște , le-am recitit , și nu mi-am putut scoate nici o noțiune clară . Nu am putut să răspund. Am ridicat privirea sub umbra unei lacrime de lună plină , atît de frumoasă și pe atît de tristă . Nici un fluturaș stins în ultima oră de viață nu mi-a putut forma un răspuns pragmatic , de înțeles . L-am întrebat pe bunelul meu care acum răsuflă de sub plapuma pămîntului hapsîn . L-am întrebat , ce înseamnă totuși iubirea ?  A tăcut frumos , mi-a răspuns o tăcere străbătută de-a atîta înțelepciune umană . Din priviriea lui am înțeles că lumină încă și-a păstrat-o , a privit lung în depărtate și mi-a așezat iubirea după rînd , am înțeles că copii lui înecați în griji și plecați de lîngă el ,departe de casă bătrînă ,copii lui  cei care au murit înaintea lui îi apropie iubirea .

– Totuși ce înseamnă iubirea ? …. O tăcere capabilă sa tacă , să piardă  ?  Îi dădusem de înțeles că l-am întrebat de iubire nu de pierdere și de durere . Cînd l-am pierdut , am înțeles că iubirea e o tăcere capabilă să o taci , să o iubești cu tot cu negativele ei , să taci cînd țesutul din sufletul tău moare și nu se mai vindecă , să taci printre lacrimi care îti provoaca durerea ceea pe care vrei să o strigi atît de tare .E ca o muzică pe care tînjești să o asculți după ani buni dar nu ai cum pentru că ești surd .E ca un răspuns pe care vrei să îl dăruiești dar în momentul cela nu ai cum pentru că ești mut . E o mare tăcere pe care trebuie să ai acea putere ca să o taci destul , cum tace Dumnezeu.Am fost străpunsă de naivitate , căutam răspunsuri totuși despre iubire , atunci am întrebat-o pe mama și tatăl meu . Mi-a spus ca e răbdare , putere de-a ierta toate greșelile și prostiile tot repetate , că sunt nopți nedormite nu de la cafea ci de la durerea sufletului lui care e bolnav , că sunt copii împreună , că este echilibrul de-a merge împreuna oriunde și de-a trece de obstacole înghenunchi dar împreună . Mi-a spus că iubirea este atunci cînd uiți că tu exiști și trăiești pentru cel iubit .După care s-au strîns de mînuță în rutieră , unde am simțit cum m-a lovit iubirea lor , diferită de cea care o crescusem eu in viziunea mea . S-au strîns de mînuțe peste atîția ani , și sufletul meu de parcă s-a înăscut a doua oară .Ultimul răspuns mi-a dat de înțeles că iubirea este și sacrificiu .

Cînd mi-am întrebat prietenii puțini ce e iubirea , ei mi-u dat răspunsuri colorate , fără nuanțe negative , fluturași îmbătați de vii , fericire fără nimic . Frații mei și surorile mele mi-au zis că iubirea este încredere zidită peste ani .

Dumnezeu însă prin tăcere sa , mi-a spus că iubirea e doar adevărată . Iubirea doar știe să iubească și nu cere nimic înapoi doar tace , ea iubește și nu vrea să fie etichetată ca un erou lăudat . Iubirea iartă , doamne , iartă și iartă și tace  , iubește .Și nu vrea o răsplată pentru eroismul ăsta de iubire , ea e fericită . Se hrănește cu fericirea celui care ți-a atins sufletul , chiar dacă nu este fericit în brațele tale . Iubirea închide ochii și plînge cu lacrimi de fericire , că iubește . Iubirea aude chiar daca nu vorbești și vede chiar daca ești orb . Iubirea nu se face într-un an și nici în zece , ea se crește toata viața și e definită atunci cînd moare . Da , iubirea nu sunt acele nopți înecate în fluturași capabili să trăiască doar o zi pe pămînt  , ea pur și simplu doar o viață se crește și nici nu întelegi că se pierde pînă în momentul cînd îți pierzi ființa . Iubirea e atunci cînd nu spui nimanui că te frînge în suflet , nici nu strigi și demontrezi la o lume că iubești , dar e atunci cînd te bucuri de ea și taci , vrei să strigi dar rămîi mut , pentru că iubirea nu se laudă .

De multe ori cei care se laudă , nu iubesc și cei care iubesc nu se laudă o viață . De iubirile care se vorbesc se și uită , de cele care se tac rămîn de-a pururi inhibate în pereții sufletului .Am știut că iubirea nu poate fi fericită , e doar un fluture la care tu îi decizi viața , un fluture la care viața  nui decît o zi , și tu ori îl lași să trăiască o zi și te bucuri pentru secundele de fericire a lui ori îl frîngi cu un ac și îl păstrezi mort toată viața ta . Exact aceea alegi tu , o păstrezi o viață și nu primești nimic înapoi ori îl lași și îi ei o viață .

Eu am răspuns la întrebare , eu doar tac ! De aici sufletul vorbește , îl aud și de asta mă bucur , sunt fericită că îl aud .

Dar tu ai răspuns , tu știi  ce înseamnă iubirea ?

 

Uncategorized

Cînd deschid ușa în fiecare dimineață .

door_to_your_dreams_by_fictionchick-d5bc03tClipește sufletu-mi și tace , spunîndu-mi șoapte fără de înțeles , și ar fi  fugit de o așa lume sperînd să-și caute răspuns , să spună toți ceea ce eu nu i-am spus.Oamenii nu sînt răi , așa mi-am spus eu cînd am fost rănită , uitată , bîrfită , înjurată , zgîriată pînă la ultimele secunde de respirație profundă . Așa mi-am spus și așa am crezut . Pentru că daca am fi răi nuștiu pe cine aș zidi în rîndul celor buni .De fapt oamenii nu știu , cum să fie oameni crescuți de Dumnezeu . Trăiesc în propria haină plină de comfort și nu v-or face nimic ca să își distrugă și să-și înădușe comfortul . Se tem de schimbări și se tem să guste noțiunea discomfortului .Păcatul vieții în care își pierd divinul și pe ei însăși .Mai dureros este atunci cînd te pierzi pe tine , decît pierzi o iubire . Nuștiu ce pot să fac atunci cînd Dumnezeu îmi dăruiește puterea de-a distinge acel zîmbet fals de cel adevărat , acel om care își greșește drumul și omul care își urmeză calea plină de lumină. Acel om care îmi zîmbește cu o inimă adevărată și acel om care abia de nu crapă din cauza  firișoarelor pline de egoism , de luptă și fățărnicie .Atunci cînd deschid ușa și văd cum atît de ușor  pot să îi disting  , cum culeg cîte-o privire și o bagă acolo în dos , cum îți lasă un zîmbet urmat de-o privire aruncată în spatele tău. Hapsîni , răi , fricoși , lipsiți de puterea de-a trăi în aerul unui rai . Așa să îi numesc ? Nu am puterea de-a judeca .Pot spune despre cei care îmi sunt luminoși sufletului , sunt vre-o doua exemple care rîd cu inima pînă la gură , oameni făcuți și plămădiți de Dumnezeu , restul sunt pierduți , se întrec , la note și la fleacuri . Cine Doamne îi mai deștept ? .Deschid ușa și uite cum îmi scot scutul , nu mă tem de ei dar întotdeauna vreau ca sufletul meu să nu sufere.Mă zgîrie sufletul din cauza zîmbetelor care se nasc din falsul lor , mă feresc cum pot de ei , dar ei sunt radiouri la care ani buni s-au pus să discute minciuna , bîrfele și de ce nu viața unora . Deschid ușa , mamă și vreau să  o închid , să nu mai întru acolo , să vin acasă , să vin la tine acasă .Îmi scutur puterile , aș putea să spun că sunt indiferentă dar nu pot sa fiu .Mă ascund de anotimpuri și trăiesc în lumea asta cu putere .Eu simt că voi muri-n curând,că nu-mi mai sunt în fire .

Și dacă sufletul m-ar fi întrebat ce vezi …

– Nimic , nu văd nimic și nimicul ăsta mă sperie , îmi scutură puterile.

Uncategorized

Inimă de poet .

ab751e20423fb9c49b554c10d0db15b3-d4gsxb5Stau cu sufletul așezat pe pămînt ,

Pălit și plîngînd o lună ,

Și-aș asculta cum rătăcit,

Îmi cînt de-o vreme bună.

Și iarba care stă îmi leagăna glasul ,

Revarsă-mi sufletul pe-un gînd ,

Îneacă-mi dulce pasul ,

Să mă pierd în cuvînt pe-un zbor frînt.

Să fiu vătămat , să stau pe pămînt ,

Iar ei să tot strige ca sunt invalid ,

Nu are importanță ce-o  grupă îmi vor da ,

Căci citindu-mă , eu sub pămînt voi răsufla.

Așa ma ales pe mine Dumnezeu ,

Să mor în fiecare zi in acest pamafleu ,

Fiecare rană să o simt fără scut ,

Să nu am nimic , dar să nu pierd ce am avut.

Că mă înec in fiecare zi pe un uscat ,

Ca lacrima pe pămint să ma înghit și să tac ,

Apoi să mă nasc din roua de pe floare ,

Sub pămînt , fără un soare .

Să fiu alungată , de rece și frig ,

Înghețul să mănînce al meu venin ,

Mai simplă decit un firicel de iarbă ,

Să mă calce toți , și nimeni să nu mă vadă .

Uncategorized

Iarna pe acasă .

Domol pe acasă ninge iară , finețe de fum în a mea ogradă ,

Copacii nu îs singuri nici goi , de-o mie de ori nu m-aș duce înapoi ,

Și ce comparație complexă și rară , o iarnă în urban și una la țară.

Caci  gheața aici îți compune flori  ,

Aici aş muri de-o mie de ori.

Suntem priviți de sus in jos , noi țărani saraci fără de-un folos ,

Un suflet desenat de anotimp frumos , atîtă bogație în suflet și pe jos .

Hogeaguri înădușite ard manunchiuri  de lemne ,

Și în deal pe-o cărărușă se aude un ecou de  vînt ,

Iar luna sub o umbră mută , cîntă pe pămînt .

Se naște și-o furnică de mișcare iute , de parcă Dumnezeu aici de-aproape ne aude .

Iarna nu e rece spun cu un pas sfios , iarna aici e de mare folos .

Fulgii se nasc din lacrimile lui Isus , magie și mister avem de spus ,

Și un veac aș aștepta să mă întorc acasă , iarna acolo e atît de frumoasă.

 

Uncategorized

La final de veac .

Și dacă doctore mă întrebi , ce mă mai doare , cropped-loss_by_hayzy-d58f10d.jpg

Atîtea anotimpuri pe trupu-mi tot uscate ,

Și află că nu am nici o boală , ca fiecare ,

Rezervă îți faci cînd viața îmi va fi luată .

Tot fugi și te mai faci că nu mă vezi ,

Împrăștii informații în palate , ca merele în livezi ,

Te întreabă privirea care strigă de-un răspuns ,

Te faci că nu mă auzi , dar nu mă vezi în apus .

Închegați-mi sîngele în suflet , expermintul fără de-o esență ,

Și aruncați-mă pe doua zile într-un spital de mare urgență .

Mă mănîncă o boală pe vecie , care îmi face pe pămînt absență .

Aud cum o alarmă tot mă cheamă în cele patru pereți de spitale ,

Ia-mi trupul pe întregime și îl taie ca n-o sa mă doară ,

Dar sufletul lasă-mi amintire că am fost și eu pe aici nevinovatul.

Culegi-mi lacrimile mamei și punele-mi ca florile curate ,

Nu lăsă pe nimeni să mă plîngă , să nu mă îngroape lumea întragă ,

Deci , doctore alarma ridicați-o și spuneți că am completat o fișă .

Lasa-ți să nu se bucure o lume , că s-a strîns inima-mi în călcîe ,

Apoi lăsați-mă cu timpul , e mort și el cu mine , tot cu gîndul .

Mai am în mine fericire multă și lacrimi Dumnezeului curate ,

Să vă dăruiesc încă o citire , să vă fac cadou încă o carte .