Și dacă doctore mă întrebi , ce mă mai doare ,

Atîtea anotimpuri pe trupu-mi tot uscate ,

Și află că nu am nici o boală , ca fiecare ,

Rezervă îți faci cînd viața îmi va fi luată .

Tot fugi și te mai faci că nu mă vezi ,

Împrăștii informații în palate , ca merele în livezi ,

Te întreabă privirea care strigă de-un răspuns ,

Te faci că nu mă auzi , dar nu mă vezi în apus .

Închegați-mi sîngele în suflet , expermintul fără de-o esență ,

Și aruncați-mă pe doua zile într-un spital de mare urgență .

Mă mănîncă o boală pe vecie , care îmi face pe pămînt absență .

Aud cum o alarmă tot mă cheamă în cele patru pereți de spitale ,

Ia-mi trupul pe întregime și îl taie ca n-o sa mă doară ,

Dar sufletul lasă-mi amintire că am fost și eu pe aici nevinovatul.

Culegi-mi lacrimile mamei și punele-mi ca florile curate ,

Nu lăsă pe nimeni să mă plîngă , să nu mă îngroape lumea întragă ,

Deci , doctore alarma ridicați-o și spuneți că am completat o fișă .

Lasa-ți să nu se bucure o lume , că s-a strîns inima-mi în călcîe ,

Apoi lăsați-mă cu timpul , e mort și el cu mine , tot cu gîndul .

Mai am în mine fericire multă și lacrimi Dumnezeului curate ,

Să vă dăruiesc încă o citire , să vă fac cadou încă o carte .