Cînd deschid ușa în fiecare dimineață .

door_to_your_dreams_by_fictionchick-d5bc03tClipește sufletu-mi și tace , spunîndu-mi șoapte fără de înțeles , și ar fi  fugit de o așa lume sperînd să-și caute răspuns , să spună toți ceea ce eu nu i-am spus.Oamenii nu sînt răi , așa mi-am spus eu cînd am fost rănită , uitată , bîrfită , înjurată , zgîriată pînă la ultimele secunde de respirație profundă . Așa mi-am spus și așa am crezut . Pentru că daca am fi răi nuștiu pe cine aș zidi în rîndul celor buni .De fapt oamenii nu știu , cum să fie oameni crescuți de Dumnezeu . Trăiesc în propria haină plină de comfort și nu v-or face nimic ca să își distrugă și să-și înădușe comfortul . Se tem de schimbări și se tem să guste noțiunea discomfortului .Păcatul vieții în care își pierd divinul și pe ei însăși .Mai dureros este atunci cînd te pierzi pe tine , decît pierzi o iubire . Nuștiu ce pot să fac atunci cînd Dumnezeu îmi dăruiește puterea de-a distinge acel zîmbet fals de cel adevărat , acel om care își greșește drumul și omul care își urmeză calea plină de lumină. Acel om care îmi zîmbește cu o inimă adevărată și acel om care abia de nu crapă din cauza  firișoarelor pline de egoism , de luptă și fățărnicie .Atunci cînd deschid ușa și văd cum atît de ușor  pot să îi disting  , cum culeg cîte-o privire și o bagă acolo în dos , cum îți lasă un zîmbet urmat de-o privire aruncată în spatele tău. Hapsîni , răi , fricoși , lipsiți de puterea de-a trăi în aerul unui rai . Așa să îi numesc ? Nu am puterea de-a judeca .Pot spune despre cei care îmi sunt luminoși sufletului , sunt vre-o doua exemple care rîd cu inima pînă la gură , oameni făcuți și plămădiți de Dumnezeu , restul sunt pierduți , se întrec , la note și la fleacuri . Cine Doamne îi mai deștept ? .Deschid ușa și uite cum îmi scot scutul , nu mă tem de ei dar întotdeauna vreau ca sufletul meu să nu sufere.Mă zgîrie sufletul din cauza zîmbetelor care se nasc din falsul lor , mă feresc cum pot de ei , dar ei sunt radiouri la care ani buni s-au pus să discute minciuna , bîrfele și de ce nu viața unora . Deschid ușa , mamă și vreau să  o închid , să nu mai întru acolo , să vin acasă , să vin la tine acasă .Îmi scutur puterile , aș putea să spun că sunt indiferentă dar nu pot sa fiu .Mă ascund de anotimpuri și trăiesc în lumea asta cu putere .Eu simt că voi muri-n curând,că nu-mi mai sunt în fire .

Și dacă sufletul m-ar fi întrebat ce vezi …

– Nimic , nu văd nimic și nimicul ăsta mă sperie , îmi scutură puterile.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.