Am rupt filele din sufletul meu , le-am așezat pe pajiște , le-am recitit , și nu mi-am putut scoate nici o noțiune clară . Nu am putut să răspund. Am ridicat privirea sub umbra unei lacrime de lună plină , atît de frumoasă și pe atît de tristă . Nici un fluturaș stins în ultima oră de viață nu mi-a putut forma un răspuns pragmatic , de înțeles . L-am întrebat pe bunelul meu care acum răsuflă de sub plapuma pămîntului hapsîn . L-am întrebat , ce înseamnă totuși iubirea ? A tăcut frumos , mi-a răspuns o tăcere străbătută de-a atîta înțelepciune umană . Din priviriea lui am înțeles că lumină încă și-a păstrat-o , a privit lung în depărtate și mi-a așezat iubirea după rînd , am înțeles că copii lui înecați în griji și plecați de lîngă el ,departe de casă bătrînă ,copii lui cei care au murit înaintea lui îi apropie iubirea .
– Totuși ce înseamnă iubirea ? …. O tăcere capabilă sa tacă , să piardă ? Îi dădusem de înțeles că l-am întrebat de iubire nu de pierdere și de durere . Cînd l-am pierdut , am înțeles că iubirea e o tăcere capabilă să o taci , să o iubești cu tot cu negativele ei , să taci cînd țesutul din sufletul tău moare și nu se mai vindecă , să taci printre lacrimi care îti provoaca durerea ceea pe care vrei să o strigi atît de tare .E ca o muzică pe care tînjești să o asculți după ani buni dar nu ai cum pentru că ești surd .E ca un răspuns pe care vrei să îl dăruiești dar în momentul cela nu ai cum pentru că ești mut . E o mare tăcere pe care trebuie să ai acea putere ca să o taci destul , cum tace Dumnezeu.Am fost străpunsă de naivitate , căutam răspunsuri totuși despre iubire , atunci am întrebat-o pe mama și tatăl meu . Mi-a spus ca e răbdare , putere de-a ierta toate greșelile și prostiile tot repetate , că sunt nopți nedormite nu de la cafea ci de la durerea sufletului lui care e bolnav , că sunt copii împreună , că este echilibrul de-a merge împreuna oriunde și de-a trece de obstacole înghenunchi dar împreună . Mi-a spus că iubirea este atunci cînd uiți că tu exiști și trăiești pentru cel iubit .După care s-au strîns de mînuță în rutieră , unde am simțit cum m-a lovit iubirea lor , diferită de cea care o crescusem eu in viziunea mea . S-au strîns de mînuțe peste atîția ani , și sufletul meu de parcă s-a înăscut a doua oară .Ultimul răspuns mi-a dat de înțeles că iubirea este și sacrificiu .
Cînd mi-am întrebat prietenii puțini ce e iubirea , ei mi-u dat răspunsuri colorate , fără nuanțe negative , fluturași îmbătați de vii , fericire fără nimic . Frații mei și surorile mele mi-au zis că iubirea este încredere zidită peste ani .
Dumnezeu însă prin tăcere sa , mi-a spus că iubirea e doar adevărată . Iubirea doar știe să iubească și nu cere nimic înapoi doar tace , ea iubește și nu vrea să fie etichetată ca un erou lăudat . Iubirea iartă , doamne , iartă și iartă și tace , iubește .Și nu vrea o răsplată pentru eroismul ăsta de iubire , ea e fericită . Se hrănește cu fericirea celui care ți-a atins sufletul , chiar dacă nu este fericit în brațele tale . Iubirea închide ochii și plînge cu lacrimi de fericire , că iubește . Iubirea aude chiar daca nu vorbești și vede chiar daca ești orb . Iubirea nu se face într-un an și nici în zece , ea se crește toata viața și e definită atunci cînd moare . Da , iubirea nu sunt acele nopți înecate în fluturași capabili să trăiască doar o zi pe pămînt , ea pur și simplu doar o viață se crește și nici nu întelegi că se pierde pînă în momentul cînd îți pierzi ființa . Iubirea e atunci cînd nu spui nimanui că te frînge în suflet , nici nu strigi și demontrezi la o lume că iubești , dar e atunci cînd te bucuri de ea și taci , vrei să strigi dar rămîi mut , pentru că iubirea nu se laudă .
De multe ori cei care se laudă , nu iubesc și cei care iubesc nu se laudă o viață . De iubirile care se vorbesc se și uită , de cele care se tac rămîn de-a pururi inhibate în pereții sufletului .Am știut că iubirea nu poate fi fericită , e doar un fluture la care tu îi decizi viața , un fluture la care viața nui decît o zi , și tu ori îl lași să trăiască o zi și te bucuri pentru secundele de fericire a lui ori îl frîngi cu un ac și îl păstrezi mort toată viața ta . Exact aceea alegi tu , o păstrezi o viață și nu primești nimic înapoi ori îl lași și îi ei o viață .
Eu am răspuns la întrebare , eu doar tac ! De aici sufletul vorbește , îl aud și de asta mă bucur , sunt fericită că îl aud .
Dar tu ai răspuns , tu știi ce înseamnă iubirea ?