La mulți ani , suflețel drag !

getImageTimpul zboară precum frunzele într-o zi de toamnă , precum acele clipite de arome ale florilor de toamnă , precum un răsărit de soare . Poate ar trebui să fim optimiști , să fim îmătați cu aroma sărbătoarei , totuși în sufletul nostru nostalgia timpului care trece își trage un traseu de durere . Nu ti-am spus nicioadata,ce ai însemnat pentru mine.Nicioadată nu mi-am deschis sufletul pentru a-ți reda toata dragostea ce e ținută pentru tine.Uneori dacă Dumnezeu îți scoate de pe lista sufletului acei prieteni care într-o zi de mîine îți vor provoca arsuri pe suflet , el mi-a dat în loc cele mai scumpe verișoare . Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru tine .

Astăzi nu am uitat de tine , și este o zi speciala pentru întreaga familie , am vrut totuși să îmi așez sufletul pe hîrtie . Și poate se întîmplă destul de rar să ne spunem cuvintele care ne leagă mereu , acea prietenie și dor de oamenii apropiați . Nu am să uit să menționez cît de specială ești , nu am să uit să îți spun că inima ta este un ghemușor de bunătate care mereu este capabil să tacă și își deseneze propria răbdare . Ești o înțelepciune pictată pe ochii cerului care și-a găsit refugiul în lumea sa . Te invidiez chiar și pentru cele 500 sau 600 de romane citite , ești atît de bravo . Să știi că mă mîndresc că îmi ești verișoară . Cu tine copilăria mea a fost mai colorată , cu tine dorul meu și distanța au fost percepute într-o mare nostalgie a timpului .

Îți doresc să te văd fericită pînă la sublimul soarelui , să emani mereu toată inocența și frumusețea ta . Iar Dumnezeu să îți binecuvinteze fiecare pas pe care l-ai face , fiecare dimineața așa încit ajungînd seară , intr-un amurg de soare să poți să înțelegi că ziua ta a fost împlinită .

La mulți ani , și să mă ierți că uneori nu mă îmi pot aduce un echilibru între mine si timpul acesta .

La multi ani , Cristinuța și te iubesc foarte mult !!

Așteaptă-mă în gară .

În ziua în care privirea cerului  se va  naște în lacrimi și cu o furtună capabilă să te ascundă în propriul suflet , în ziua în care în ochii tăi se oglindește o lună capabilă să-ți înghețe inima cu tristețea ei , în ziua în care vei fi singur doar ecoul vîntului îți va fi martor . Singurătatea îi crescu-se tăcere în care ea se obișnuise să existe . Și într-o dimineață se întrebase .

– Ce sunt eu dacă am fost crescută ca un pui orb de iarbă , care are puterea de-a crește și a muri , fără rușine să trăiască sub picioarele oricui ? Astăzi am venit în gară căci mi-a șoptit Dumnezeu că aici mi-am lăsat bătăile de inimi pe care le-am pierdut . Aici am venit să scriu o scrisoare chiar dacă știu că va fi  fără livrare . Doar aici am venit să aud cum murmură fiecare dor , fiecare rană . Am plecat fără să îmi i-au propriul suflet , l-am lăsat la margine de drum pe el , am venit pustie și prăfuită , am venit singură ca să îmi aștept singurătatea . Aceeași tăcere m-a învățat că durerea e mai dulce decît uitarea , de aceea că îți aduce scopuri . Nu mi-aș închipui o viață fără a nu-ți face așteptări .

x_1_7_by_csifer-d699qv1A stat o oră pe lîngă cele zece , a stat cu ochii larg deschiși fiind ca un ciob de blocaj pentru fiecare trecător , invizibilă , cu ochii pe jumătate umpluți cu roua vieții amară , cu lacrimi . Hotărîtă însă își șterge cu colțul cămeșii albe acele lacrimi ce îi inghețase obrazul sub o noapte de primăvară – iernatică , avea doar o speranță că va veni pentru ea . Lipsită de puterea de-a înțelege că la ora asta numai vine nici un tren cu nici o direcție . Naivă de-a mai crede că lumea întreagă este o bucățică de diamant ce știe doar a zîmbi frumos . Așteaptă totuși în gară , cu o carte în mînă și un pix , unde își scrise fiecare chemare a vîntului de noapte . Stelele și luna nu o împiedicase să înțeleagă că frica este o formă care totuși trebuie depășită . Nici o șoaptă pe drum , doar umbra de tristețe a unei luni . Și ecoul unei voci care spunea : așteaptă-mă în gară .

Fără de nimic își întoarce privirea și zări cum sufletul îi tremură sub o melodie mută lipsită de sens . A plecat acasă și a tăcut căci a venit cu nimicul de mînă , singurătatea a cuprins-o și i-a răspuns .

O primăvară acasă .

N-am scris demult , acum cînd scriu mă ustură sufletul pentru că cît nu aș săpa în el niciodată nu o să ajung pînă la apă . Cuvintele îmi stau în rînd la margine de inimă , cînd bate ea atunci se deschide răsuflarea unui cuvînt înăscut . Mi-a fost dor să trăiesc , mi-a fost dor să respir în lumea mea absolută . Și am fost oprită în timp atît timp cît mi-au luat sensul din mîini . Aș striga să mă audă o lume înecată într-un anotimp ciudat , aș striga că fără de cuvinte propria viață mi-se rostogolește la vale , și nici un fir de iarbă nui capabil să-mi o lege .

spring_____by_mechtaniya-d3fjnatPrimăvara este un anotimp care își marchează prezența prin căldura , prin propria răsuflare care emană prospețime și naștere . Am simțit-o abia cînd am ajuns în brațele gradinii mele , cînd am zărit fiecare firicel de iarbă cum se chinuie să reînvie , cînd soare te curpinde de jos pînă sus , cînd oamenii trăiesc . Văd cum colo sus pe ram se desenează o fericire a păsărilor care se tăvălesc în razele de soare , pisica doarme în căldura ei și pomii abia de așteaptă să se facă văzuți . Toata natura o pot simți doar acasă , doar în grădina mea și fie toate drumurile pe care le fac cît de bune și mari , doar acasă pot să simt atît farmec în lumea asta . Aici este pămîntul veșniciei , nu m-aș duce de pe el nicidecum . Un ecou capabil sa-ți cutremuree toată ființa purtată de-o voce a unui pui de cioacîrlie , sau de vrabie . Să vezi în grădina ta cum se naște viață , cum părinții tăi plămădiți de Dumnezeu sunt acasă . Primăvara este un anotimp care are o inspirație pentru fiecare om , și diminețile ei sunt pline de viață . Suntem fericiți odata cu prima rază de soare și doreși să calci pămîntul cald , binecuvîntat . Primăvara îți lasă un dor zidit din soare , un dor zidit din ape și din flori care se cufundă în ochii noștri.

Ploaia care va veni , este lacrimile lui Dumnezeu culese din tăcerea lui care ne va curăți de fiecare rană ascunsă într-o iarnă . Eu puțin pot să scriu despre o primăvara dar pot să o iubesc din tot sufletul meu .