Plămădit într-o lume necunoscută , omul își propune personalitatea sa prin cuvînt , prin cuvînt se apropie , de acolo se naște și acolo poate zace într-o lume subterană umplută cu singurătate . Ce înseamnă a fi singur ? Toți răspund printr-un singur termen : tristețe , durere , o stare specială pentru suflet , imposibilitate de-a exista . Răspunsuri multiple , pentru că în ochii lor trăia o cantitate mare de frică și de dorință . Am fi răspuns ușor și simplu la așa întrebare , însă nu suntem siguri ce răspuns va primi sufletul nostru . Omul învață să se lupte în fiecare amurg al vieții , pentru a putea alunga singurătate și tot pentru a aduce-o lîngă el .De multe ori dacă te întreabă cineva , ce esență și ce-ar semnifica ea în lumea ta interioară , de multe ori tu nu ai avea răspuns , și nu din cauza că nu îl știi , ci din cauza că nu știi ce formulă să aplici . Suntem indignați cînd ni-se spune adevărul , cînd ni-se spune că noi suntem purtătorii singurătății noastre . Niciodată însă nu ne-am gîndit cum putem să schimbăm melodia asta monotonă . De fapt de multe ori , lăsăm ca să fim prăfuiți de singurătate , să fim aruncați și zgîriați pînă în măduva respirații noastre , lăsăm să treacă cineva pe lîngă noi și din excesul de egoism pe care îl purtăm în spate , pierdem pur și simplu , pierdem noi și cîștigă singurătatea noastră . Astfel încît am ajuns să fim dependenți de ea , să o bem la ceai și să o mîncăm , să o respirăm , să plîngem și să murim cu singurătatea noastră . Ar fi banal dacă cineva ar spune că : îmi place să fiu singur  , să mă declar așa . Eu zic că în cazul în care pornești pentru a-ți căuta o sursă , un leac . Există însă să vrem să fim singuri , ani întregi , o lună sau o zi . Pentru a-ți asculta sufletul , pentru a vorbi ore în șir cu el , a-ți dezgheța amintirile .

Problema suntem noi , cei care ne decidem ani de zile , astfel scăpăm fericirea . Care uităm să ne deschidem în oglinda propriei vieți .

A fi singur și a nu fi , alegem doar noi .

Mereu grăbiți , uitați ,înghețați ne prăfuim , ne zgîriem sufletul fără ca să știm că durează ani pentru o vindecare . Cît de mare nu ți-ar fi parut lumea ta , cît de mulți oameni nu ai avea lîngă tine , oricum sufletul tău îți dă mereu șanse , te întreabă în fiecare zi dacă alegi corect ceea ce alegi . Singurătatea devine o stare de suflet , devine o emblemă etichetată pe sufletul tău doar atunci cînd îți murmură în sînge . Unii răspund : o simt nopțile cînd sunt înăbușită de lacrimi , alții că o cîntă , o vorbesc și e a lor .

Omul mereu își face o alegere , într-o lună , într-o oră și într-o clipă chiar .