Nu , nu pentru asta trăim .

Nu , nu pentru asta trăim , ca să irosim timpul , a-l lăsă să se scurgă printre vene , degete așa fără a face nimic , și a lega de ființa noastră nimicul . Nu , nu pentru asta trăim,  ca să amuțim sufletele și ale pune etichete , să le amorțim și să nu le mai vorbim . Nu , nu pentru asta trăim,  ca să aruncăm cît de adînc cuțitul cu vorbele murdare , infecția de-o maladie dureroasă. Nu , nu pentru asta trăim ,ca să uităm de oamenii ce și-au ales singurătatea ca un drog pentru noi. Nu , … Continue reading Nu , nu pentru asta trăim .

Tata .

Dacă m-ar întreba Dumnezeu cine e cel mai puternic om dupa el , aș fi răspuns doar atît : ” Este tatăl meu . “Trebuie oricum să îți afirmi răspusul , să îi daruiești o convingere totală . Și am privit cerul pentru o secundă , să pot să îmi așez cuvintele într-un rîd , am văzut atunci cum pe un cer stă miile de raze de soare , pe un cer se oglindește pămîntul și tot pe el stau păsările ce se alină în zbor . A răspuns . Tatăl meu este pomul de stejar care deși este bătrîn … Continue reading Tata .

Șoptește-mi o singurătate .

Singurătatea . Ca să simți singurătatea , trebuie totuși să o ai , să o simți cum te sufocă , cum îți taie din respirațiile tale nopțile tîrzii , cum nu auzi nimic și totuși asculți ceva .. E o picătură de rouă ce se scurge printre degete atunci cînd nu faci nimic , și o pierzi . Nu există nimeni aici și dincolo de mecanisme.Sub periferiile pămîntului auzi pașii tăi pe care ai vrea să îi faci acum sau mai tîrziu .  Ecoul inimii tale îți creează o melodie pe care cu timpul ai învățat să o asculți . … Continue reading Șoptește-mi o singurătate .

Picătură .

Cerul plînge mai mult decît un pui de om , Decît tine și mine , plînge ca neom . Și uite , cum salveză și floare din grădină , Ne ascunde printre lacrimi de dor , suspină . Cerul plînge mai mult , decît o mamă ce așteaptă . Stiînd că toți l-au uitat, vre-odată , El plînge chiar dacă există și soare , Cum n-a mai plîns niciodată , o frunză ce moare . Și ultima picătură ți-o dă ca inspirație , Tu singur îți faci din timp , o revelație , El plînge pentru noi , Niciodată pentru dînsul … Continue reading Picătură .

Lumină.

Cuprinde cerul așa cum știu că poți. Îneacă-mă , și lasă-mă , uită-mă acolo, Din colțul de lumină divină , adevărată , Să nu te întorci în urmă , niciodată . Am să fiu acolo , pe-o rază arzătoare , Și să nu te uiți niciodată la soare , Am să fiu acolo , uitată , chinuită . Știind că nicioadată pe lună tot grăbită , N-am să trăiesc , ostenită . Cuprinde-mi și ființa pentru o ultimă dată , Strîns , pînă la oase și încă o dată . Simți cum mă usuc , te arzi la soare ? … Continue reading Lumină.

Femeie .

Femeia , tu firavă ființă . Un suflet muritor în fiecare zi , măcar prin dorință . Chinuită ce tîrîi în spate pe toate . Amărîtă și uitată ca niciodată . Nu mai știe nimeni ce în privire ascunzi , de ce taci într-una , ce te doare de cînd cade bruma . Tristă ești atunci cînd zîmbești , tristă și vrei să spui copiilor povești . Nu te întreabă nimeni dacă îți este foame , dacă cumva ceva te doare . Ești rănită , chiar și el strigă la tine , cum că mîncare astăzi îi fără pîine . … Continue reading Femeie .

Întrebare .

Dacă nu ai știut exact ce vreai să fii , de ce ar trebui acum să mai reînvii ?  Dacă nu ai știut ce vreai să iubești , nopțile pure de ce i-ai spus povești ? Dacă nu ai știut că nu poți să mergi, de ce ai rămas acolo unde ești ? Dacă nu ai știu că nu mai poți iubi , de ce ai iubit așa ca să nu știi ? De ce ai mințit daca ai vrut iertat , de ce așa ușor ai uitat ? De ce ai spus că o să mai rămîii , cînd … Continue reading Întrebare .