Pentru totdeauna .

sorchaintherain13med_by_sweetjeannie-d6zu805 (1)Fiecare om își are o melodie , care uneori radiază , alteori nici nu se aude . Așa cum fiecare om alege în ce anotimp trăiește , așa cum fiecare om alege pentru totdeauna dacă stă sub ploaie sau își i-a umbrela .

Ea a ales  ploaia . Pentru totdeauna.

Parfumul de gheață încolăcit în privirea ei , agale pînă la umăr în sus emană o respirație rece  . Din umbra tristelor pleoape , scuturate de lacrimi sărate ce devin ca un balsam de buze , doar că le usucă , ea se pierduse demult în lumea asta moartă . Își tîrîe sufletul ca o pungă umplută cu răni , ostenită . O vezi cum își desenează un zîmbet , enigmatic , inocent , tremurător doar atunci cînd de sus , mai trimite ceva Dumnezeu . Fie o rază de soare , o furtună efemeră , o scînteie de căldură , o privire de fulg , orice . Ai să o vezi inspirată pînă la ultimul strop de existență , doar atunci cînd o să găsească un rai pe pămînt , și o să vrei și tu să fii în lumea ei . Rar însă își dezbracă hăinuțele , pentru că este ascunsă ca un ghem de ață , ca un firicel de iarbă zgribulit  , este ascunsă între oameni . Ai să vezi cum fug oamenii cînd Dumnezeu plînge , cînd el trimite o ploaie capabilă să te curățe pînă la oase . Ea însă se oprește la o margine de drum , își ridică privirea și primi ploaia ca pe-a binecuvîntare , capabilă să îi fărîme tot osul , să spele fiecare lacrimă înghețată într-o noapte ascunsă. Ciudat ai să privești , cum a amorțit acolo pentru că între ea și natură există o legătură strînsă , o formulă în care doar ea există . Avea o umbrelă în mînă , dar nu pentru ea ci pentru privirile ciudate . Sa lăsat cuprinsă până la talpe , cuprinsă de ploaia asta care ți-se leagă ușor și îți umezește ființa . Ea te satură , te obosește , te gustă cum vrea ea , e stăpînă atunci . Și are o mare putere asupra ta . Ei își ocrotesc pleoapele cu o umbrelă , ea însă închide ochii și simte fiecare picătură de ploaia cum dansează pe ființa sa . A stat acolo cît a plouat , toată ziua , iar eu nu m-am mișcat să o admir . Îmi creștea o inspirație , eram pe acelaș pămînt dar erau două lumi diferite , unde este ea și unde sunt toți oameni culeși într-o cutie . Poate fi naivă ? Un suflet atît de inspirat de-o lume divină , o lume care nu o avem noi aici pe pămînt , nu ar fi subiectul exact denumit naivitatea , e o profunzime deosebită ascunsă în ochii ei . O pot găsi dintr-o mie de priviri , dintr-o mie de zîmbete . O vezi cum e ostenită printre oameni , atît de ostenită aici . Am tăcut pentru totdeauna , să pot să savurez din tăcerea ei , din liniștea ei care îmi cutremura toată existența mea , am tăcut pentru a putea să o mai văd .

Vorbește puțin , sau vorbește mai mult cu tăcerea naturii care o  privește cu atenție  , fiecare colț de rază a soarelui , fiecare picătura de ploaie ce se alunecă pe pielea ei , atît de atentă cum nu suntem noi , e atentă la lucrurile speciale , noi auzim cu urechile noastre și nu auzim , cu ochii noștri privim și nu mai înțelegem . Suntem prăfuiți cu mii de alegeri pe care le facem , dar uite la ea , rămîne ce-a fost , un suflet atît de viu . Un suflet viu pentru totdeauna .

Se joacă cu fiecare strop de ploaie , ar fi un copil , oare ? Dumnezeu îi dăruiește fericire asta cu care ea se hrănește zi de zi , dar știe el că  vine o zi și o să îmi o ia . Aș fi îndrăznit , sau aș fi avut curajul să mor odată cu ea ? Sau aș rămîne pe pămînt , un suflet pierdut . Odată cu ea , afară va dispărea pentru totdeauna ploaia .

 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.