Dacă nu erai tu .

mistica_soledad_by_fick3r-d4bxqdmE o melodie mută pe care o scrii , fiecare cuvînt îți șoptește ceva , te omoară sau are puterea de-a te reînvia . Astăzi a scris toata ziua , a șters , a scris și a scris . Ar fi greu să îți controlezi cuvintele , să le pui așa într-un rînd colo într-o margine de drum . E greu . Să vrei să spui atîtea cuvinte  și să taci , să vrei să strigi și să nu te audă nimeni . Însă noi oamenii suntem atotputernicii lumii noastre subterane , avem puterea de-a alege fiecare clipă ce se scurge din viața noastră . Noi alegem dacă vrem să vorbim sau să murim într-o tăcere . Și noi alegem ce răspunsuri oferim atunci cînd într-un amurg de seara suntem întebați de Dumnezeu , cum a fost azi și ce-ai făcut . De aceea suntem ascunși , evităm să vorbim cu noi în fiecare zi , uităm să ridicăm privirea în sus , colo spre răsuflarea cerului . Și rămînem pustii . Nu mai vorbim . De frică , de amintiri , de uitare , de dor . Nu știu exact de ce și-a ales să pășească atît de ușor pe pleoapele vieții , să își găsească refugiu într-o lună la fel de tristă ca privirea ei , să vorbească cu sufletul ei de fiecare dată cînd scrie , să fie zgîrîiată pînă la măduva spinării de durere care o culege zi de zi , să moară în fiecare zi și să nui fie frică , să plîngă nopțile de ploaie .Nu știu de ce o găsesc atît de frumoasă . Ruptă de pe pămînt .

Și azi mai plînge , dar din coltul ăsta de tristețe se naște un zîmbet efemer , care își țese o secundă de fericire fenomenală . Admirația asta este infinită . Și am întrebat-o de ce-ar avea nevoie cel mai mult , dacă tot își alege singurătatea ca o liniște a ființei sale . Și a tăcut . dacă ar fi știut că tăcerea asta îmi usucă sufletul . Aș fi privito la infinit , dar nu am putut , are asupra mea o mare putere , de aceea mi-e frică să fiu cu ea . Furam privirea , însetat ca un suflet aruncat în pustiu , însetat și înfometat de ea . Radiația privirilor noastre , exploda și tăcerea emană dorința ce fierbea în venele fiecăruia . Melodia asta mută capabil să o mai ascult . Știam că va vorbi oricum , ca într-un final să îmi spună doar atît …”dacă nu erai tu , era să îmi fie dor de tine “..

Published by daianapirgaru

Hello, there! My name is Diana. I am from the Republic of Moldova. Moved to the United States in 2016, and started from the beginning. I was born to inhale words instead of air, to have ink instead of blood, to live thousands of years everything people live in a moment. Since I remember myself, I had this deep connection with the moon, autumn, and woods. I was the sensitive child in the family or the weirdest one. I discovered my passion at an early age, but my wings were broken since I was in high school. Didn't stop flying. Moved to another planet, where I had to learn English from the beginning. I am an overexcited person who adores words and struggles with grammar. I write gritty short stories, novels, and poems, holidays articles, etc. Besides that, I am a student and a MOM.

2 thoughts on “Dacă nu erai tu .

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

My Soul In Silence Waits

For you alone my soul in silence waits — Psalm 62: 1

Help Break The Silence

Give A Voice to the Voiceless

Orkidèdatter

Faith is seeing light with your heart when all your eyes see is darkness.

The Truth about Serge Benhayon

By Students of Universal Medicine

%d bloggers like this: