Uncategorized

Femeie .

sudden_introspection_by_wojciechfus-d5ignk0Femeia , tu firavă ființă . Un suflet muritor în fiecare zi , măcar prin dorință . Chinuită ce tîrîi în spate pe toate . Amărîtă și uitată ca niciodată . Nu mai știe nimeni ce în privire ascunzi , de ce taci într-una , ce te doare de cînd cade bruma . Tristă ești atunci cînd zîmbești , tristă și vrei să spui copiilor povești . Nu te întreabă nimeni dacă îți este foame , dacă cumva ceva te doare . Ești rănită , chiar și el strigă la tine , cum că mîncare astăzi îi fără pîine . Tu iar taci într-una , nimic nu mai spui .Răbdare ți-e haina care nu o împarți oricui .
Femeie , suflet trist mereu , fără răsuflare , ți-e atît de greu .Ești și lovită de bărbatul tău , care ai crezut că scut îți va fi mereu . De copii uitată , nici că te mai sună , tu bătrînă ești și îți faci speranțe , poate mîine ei vor da restanțe . Nimic nu se schimbă , veșnica durere , ești femeie tu stînca dintre stele . Știi să te prefaci , să fii puternică , să zîmbești cînd ți-se cere , știi să te prefaci să le faci plăcere apoi te întorci și mai plîngi de durere.Ești tot folosită , ca o marfă rară cînd ești înșelată , cînd ești alungată , cînd te mai uită , cînd te mai lovesc și nimic nu spui , mori într-o tăcere .

De unde răbdare , de unde putere ? Fugi de pe pămîntul care nu se cere , lasă-te uitată și nevătămată , cum să mai răspunzi la întrebări ciudate , fugi să nu rămîi dacă ești înșelată . Mame și copii , repetată povară ,  legătură de mare durată . Se nasc ca să sufere și mereu să tacă , să fugă pe străzi ,de-al năibii de soartă . Ele tot muncesc , ele tot sapă , și mai vreu și ei să mănînce pîine caldă , și sunt destrămate , apoi zguduite , bătute cu șramuri pe sub ochii umflate , și apoi violate .

Asta meritau ? Asta se cuvinte ? Ele să tot rabde și să tacă ?

Femeie curată , lacrimă moartă , care nu mai simte de e zi sau noapte , călcată în picioare , tristă pîn la oase care m-ai zîmbește și e tot frumoasă. Nu ai să mai știi dacă te iubește , tu în ochii tăi bestiala poveste , ai să o vezi cum ți-se închină și n-ai să mai știi după ce suspină . N-ai să mai știi cine ești acolo , în privirea ei lăsată la pămînt , chiar și dacă furtună se naște tîrziu de sub pleoape , ai să o pierzi fără să știi că nu te-a iubit vre-odată , nici prin șoapte . Nu o să te schimbi , dacă ai rănit-o , săracele femei .

Nu sunt ele pustii , chiar dacă suferă mereu . Nici sărace , nici prăfuite de-un zmeu . Nu sunt nici urîte .Sunt atît de triste , lacrimi ce mereu vor șopti o jale , azi sau mîine vor fi rănite . Dacă nu azi , mîine uitate .

Femei , tristețe divină . Ești supărată dar nu ai nici o vină .

2 thoughts on “Femeie .

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.