M-am salvat .

Așa mi-am spus , rătăcită printre cuvinte , omorîtă de oboseală care o culeg din privirile umane -inumane, mă tîrăsc la pămînt ca o ploaie grea și ușoară capabilă să doboare orice dacă ar vrea . Suntem mai puternici decît se cuvinte să fim , și mai slabi suntem decît am fi știut. Tot ce radiază în ființa noastră inumană este absoluta iubire pe care mi-o transmite respirația de sus. Suntem fiarele care căutam prada iubirii și cînd o găsim m-ai uităm să o punem la masă , să o gustăm în fiecare zi din ea , ci dimpotrivă o rupem … Continue reading M-am salvat .

Doar ea .

Femeie , tu privire ascunsă și ostenită , Înconștient frumoasă , o miere hultuită, Subțire sau un pic mai finuță , culeasă dintre stele , M-aș fi înșelat de vise , pentru o mică plăcere . Atît de inocentă, mi-ai curățit izvoare , Trezit-ai în ființă ,și viața și moartea , Tăcerea ta furie,mă cheamă să te întreb , Ce poți să gîndești , atunci cînd mă aștepți ? Calci pe pămînt , mai ușor decît o răsuflare , Și mă îneci cu iubire , mă îneci și cu dor , Mă salvezi într-o zi , iar într-o viață mor … Continue reading Doar ea .

Amurg de seară.

Dintr-o lună plină cu zdrențe de speranț Înecată în dorul strălucirii mute , O stea ce luminează , acum se revarsă , Adormită și nebună într-o picătură de rouă. Mi-ai deschis lumina care mă așteaptă, Însetată de șoapte și-o tăcere mută, Cînd sunt cu tine în vise , sunt atît de udă. Priviri care îți cheamă răsuflarea , Și praful din tăcerea și invizibilul din zi , Toate-mi sunt chin. Zdrobită de-o notă de chitară de-afară, Pe-un murmur de izvoare și un zîmbet divin, Un veac de vînturi , un ecou așteptat . – Eu am să vin . Continue reading Amurg de seară.

Dincolo de Tăcere .

Liniștea din sufletul nostru ne invoca doar atît că vorbim prea puțin ce-ar fi trebui să scoatem din sufletul nostru . De multe ori am învățat să răspundem la durere printr-o mare tăcere. Să stăm acolo în liniște pînă ni-se usucă toate cuvintele în suflet. Ne prăfuim cu tăcere și totuși răbdăm. Mi-aș fi dat oare o singură întrebare , dacă am începe să vorbim de-o durere comună sau separată , să vorbim , să o cîntăm , să o strigăm pînă se cutremură oasele , pînă zgîrîiem sufletul. Ne-am fi numit nebuni de sensibil , iar lumea asta ar … Continue reading Dincolo de Tăcere .

Rămîi aici .

Mi-e frig de frigul ce-o să mă zdrobească , Acum. Aici . Cîndva. Și nu o sa mai fiu cu tine , oricît de mult nu aș dorea . Te-am căutat , nebun în noapte , pe veci și pe-o aripă ruptă . Nu te-am auzit colo în gară , dar cine acum să mă audă ? Ești singur ca un pui de gheață , strivit în toate mii bucăți , Și din mare singurătate , cum să rămîi aici ca să te învăț ? Ce-aș fi eu fără tine , mamă ? Și fără tată sunt nimic ? Doar … Continue reading Rămîi aici .